Inadmissibility of extraordinary annulment against final social security decisions excluded from ordinary appeal jurisdiction

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale la data de 5 septembrie 2018 sub nr. x/2018, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimată CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BISTRIŢA-NĂSĂUD, a solicitat anularea deciziei civile nr. 907/A din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a deciziei civile nr. 43/A din 17 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi a deciziei civile nr. 528 din 27 aprilie 2018 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, prin care şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a cauzei.

Prin decizia nr. 1110 din 24 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018 a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare, fără a fi încadrată în drept, prin intermediul căreia arată că este o persoană cu grave probele de sănătate, context în care îşi exprimă nemulţumirile faţă de aprecierile instanţei în raport cu materialul probator administrat în cauză, argumentând că nu i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil cu referire la stabilirea dreptului de pensie, aspect menţionat pe fondul iniţial al cauzei şi care a fost reiterat şi în calea de atac a recursului.

Prin întâmpinarea depusă, la 20 noiembrie 2020, intimata Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa-Năsăud a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca fiind inadmisibilă.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o noua judecată.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În speţă, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare are ca obiect o decizie prin care Înalta Curte a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

În cauză, decizia a cărei anulare se solicită a fost pronunţată într-un recurs ce a avut ca obiect o decizie prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o contestaţie în anulare pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018.

În considerentele deciziei din recurs s-a reţinut că decizia ce forma obiectul dosarului avea caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, iar art. 155 din acelaşi act normativ stabileşte că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă, hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen, fiind definitive.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În speţa de faţă, se constată că contestatoarea solicitase recalcularea pensiei de stat după actele doveditoare depuse la dosarul cauzei începând cu pensia de boală din 15 mai 2001 şi până în prezent.

Aşadar, cum hotărârea atacată cu contestaţie în anulare era definitivă, rezultă că şi decizia atacată cu recurs avea acelaşi caracter, aşa încât, fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Prin urmare, în legătură cu hotărârile instanţei de apel care, potrivit legii, nu sunt susceptibile de recurs, se reţine că acestea pot fi atacate cu contestaţie în anulare specială numai pentru motivele prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 1 2 şi 4 C. proc. civ., ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Totodată, se observă însă că deşi şi acestea sunt definitive, totuşi nu pot face obiectul contestaţie în anulare specială hotărârile pronunţate în primă şi ultimă instanţă, deci care nu pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs.

Prin urmare, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de textele de lege anterior menţionate, alte hotărâri judecătoreşti, inclusiv speţa de faţă, nefiind susceptibile de a fi atacate pe calea contestaţiei în anulare.

Aşa fiind, pentru toate argumentele în fapt şi în drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare şi, în consecinţă, va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1110 din 24 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII Bistriţa-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1110 din 24 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII Bistriţa-Năsăud.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2020.