Withdrawal of CHF loan nullity suit as act of disposition under civil party autonomy principles

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 19 octombrie 2015 sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A., solicitând instanţei:

I. Constatarea nulităţii absolute a clauzelor din secţiunea nr. 6) alin. (1) teza I din Condiţiile speciale şi din secţiunea nr. 1) referitoare la definiţia riscului valutar, secţiunea nr. 4) pct. 4.1., 4.2 şi 4.5 secţiunea nr. 7) pct. 7.1 lit. p) din Condiţiile generale ale contractului de credit nr. x/03.06.2008, pentru încălcarea de către pârâtă a următoarelor obligaţii:

(i) obligaţiile de informare, consultare şi avertizare a consumatorilor, anterior încheierii contractului de credit;

(ii) obligaţia de a nu pune în vânzare produse/servicii financiare defectuoase (toxice);

(iii) obligaţia de a nu utiliza practici comerciale înşelătoare;

(iv) obligaţia de a nu introduce clauze abuzive în contractul de credit;

II. Obligarea băncii pârâte la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent contractului de credit, care să prevadă restituirea creditului în RON, conversia sumei creditului din CHF în RON făcându-se la data contractării creditului, la cursul CHF- LEU din acea zi.

III. Obligarea băncii la achitarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1793 din 21.03.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondată acţiunea privind pe A. şi B. şi pe pârâta D. S.A..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, care au solicitat schimbarea, în tot, a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 4 septembrie 2017 cauza a fost amânată în vederea soluţionării cauzei C-186/2016 a Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1866A din 30 octombrie 2017 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanţii-reclamanţi B. şi A., împotriva sentinţei civile nr. 1793 din 21 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A. (fostă C. SA).

Împotriva deciziei civile nr. 1866A din 30 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă au declarat recurs reclamanţii B. şi A..

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., reclamanţii B. şi A. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Prin întâmpinarea depusă la 15 februarie 2018, intimata D. S.A. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 24 mai 2018 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este admisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 4 iunie 2018, recurenţii depunând punct de vedere.

Prin cererea aflată la dosarul de recurs, recurenţii-reclamanţi A. şi B., în temeiul art. 406 C. proc. civ., au solicitat instanţei să ia act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sens în care solicită instanţei să ia act de această renunţare şi, în consecinţă să anuleze în tot hotărârile ce vor fi fost deja pronunţate în dosarul sus-menţionat.

În acest sens, au anexat declaraţia notarială de renunţare la judecată, autentificată sub nr. x din 19 august 2020 de Societatea Profesională Notarială "Ad Solemnitatem".

Înalta Curte, în raport cu cererea de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată, constată următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ., "în condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege".

In conformitate cu art. 406 alin. (1) C. proc. civ., se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal, cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

În acest context, se reţine că prin declaraţia notarială de renunţare la judecată, autentificată sub nr. x din 19 august 2020 de Societatea Profesională Notarială "Ad Solemnitatem", recurenţii-reclamanţi A. şi B. au mandatat intimata-pârâtă D. S.A. să depună la dosarul cauzei prezenta cerere de renunţare la judecată, menţionând că prezentul mandat este irevocabil, în condiţiile art. 2032 alin. (2) C. civ.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata cererii de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

In considerarea dispoziţiilor legale anterior menţionate şi având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora, judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurenţilor-reclamanţi de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată.

În acest sens, instanţa constată renunţarea la judecată printr-o hotărâre prin care dispune închiderea dosarului, iar cum renunţarea s-a făcut în calea extraordinară de atac a recursului, instanţa va dispune anularea hotărârilor pronunţate în cauză, aşa cum de altfel s-a solicitat prin intermediul declaraţiei de renunţare la judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că această manifestare de voinţă a părţii se înscrie în principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi întruneşte condiţiile de formă şi fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.

Constatând că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege şi faptul că această renunţare se înscrie în limitele principiului disponibilităţii, a actelor de dispoziţie permise părţilor pe parcursul judecării cauzei, Înalta Curte în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunţarea reclamanţilor A. şi B. la judecata cererii de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei D. S.A., sens în care va anula sentinţa civilă nr. 1793 din 21 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi decizia civilă nr. 1866 A din 30 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea reclamanţilor A. şi B. la judecata cererii de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei D. S.A..

Anulează sentinţa civilă nr. 1793 din 21 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi decizia civilă nr. 1866 A din 30 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2020.