Third-party claim order final as appellate ruling on inadmissibility not subject to further appeal

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 14 februarie 2019 pronunţată de către Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie a reclamantei AJFP Bacău, formulată de pârâtul A..

S-a reţinut de către judecătorul sindic faptul că nu rezultă care ar putea fi motivul pentru care pârâtul, în ipoteza în care ar cădea în pretenţii în prezenta acţiune s-ar putea îndrepta cu o acţiune în pretenţii împotriva reclamantei, neexistând între aceştia vreun raport juridic care să justifice formularea unei astfel de acţiuni.

Împotriva acestei încheieri, pârâtul A. a declarat apel, care, prin decizia nr. 423/2019 din 4 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 423/2019 din 4 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Recurentul A. se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (pct. 5), respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (pct. 8).

În argumentarea recursului, subsumat motivului reglementat de pct. 5 ala art. 488 C. proc. civ., susţine, în esenţă, că instanţa de apel, contrar dispoziţiilor art. 425 alin. (1) Ht. b C. proc. civ., a respins nemotivat probatoriile cu expertiză şi interogatoriul solicitate de pârât, neexplicând însă în concret motivele pentru care aceste probe nu ar fi fost utile cauzei şi de ce au fost respinse.

Totodată, neluând în seamă apărările recurentului şi nici argumentele instanţei de fond, fără sa fi fost învestită cu o asemenea critică, instanţa a respins apelul în baza unei motivaţii noi, argumentând strict inadmisibilitatea în raport cu art. 72 C. proc. civ., ce privea formularea unei cererei de chemare în garanţie exclusiv împotriva unui terţ, iar nu împotriva reclamantului însuşi.

Or, excepţia inadmisibilităţii, apreciază recurentul, trebuia pusă în discuţia părţilor.

În opinia recurentului, instanţa de apel, pronunţându-se pe inadmisibilitatea cererii de chemare în garanţie şi nu pe confirmarea argumenteleor instanţei de fond, a dat mai mult decât s-a cerut şi ceea ce nu s-a cerut, încălcând astfel normele de procedură.

Cu referire la incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţine, în esenţă, că, încălcând reguile de procedură civilă, instanţa de apel a încălcat nemijlocit şi implicit normele europene şi internaţionale asimihate legislaţiei interne, respectiv dreptul său la un proces echitabil, protejat de art. 6 alin. (1) CEDO, art. 47 din Carta DFUE şi art. 8 şi 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului reglementată de Organizaţia Naţiunilor Unite.

Solicită admiterea recursului, în principal modificarea deciziei apelate în sensul admiterii cererii de chemare în garanţie, iar în subsidiar casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 10 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul- pârât a depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, prin care a susţinut adminisibilitatea recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 25 noiembrie 2020.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de care constată următoarele:

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, prin care instanţa de apel a respins ca nefondat apelul declarat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie a reclamantei AJFP Bacău, formulată de pârâtul A..

Potrivit art. 72 alin. (1) C. proc. civ.:

"partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri", iar conform art, 74 alin. (2) din acelaşi cod:

"dispoziţiile art. 64 şi art. 65 alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător".

Dispoziţiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data demarării litigiului, statuează că:

"încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel (...)".

Prin urmare, în funcţie de etapa procesuală în care a fost formulată cererea, calea de atac poate fi apelul (dacă intervenţia a fost făcută în prima instanţă, cum este cazul în speţă) sau recursul (dacă sentinţa nu este supusă apelului, dar poate fi atacată cu recurs, ori dacă intervenţia a fost făcută în apel).

În conformitate cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Din coroborarea dispoziţiilor legale evocate, având în vedere că prin decizia recurată, curtea de apel a soluţionat calea de atac (respectiv apelul) ce putea fi formulată împotriva încheierii pronunţate de prima instanţă, de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie, decizia nr. 423/2019 din 4 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, împotriva căreia s-a declarat calea de atac nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 423/2019 din 4 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 423/2019 din 4 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2020.