Recourse annulled for failure to substantiate grounds: unpaid goods claim dismissed, appeal fee ordered to appellant

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, sub număr de dosar x/2017, astfel cum aceasta a fost modificată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, obligarea pârâtei la plata sumei de 722.282,64 RON reprezentând contravaloarea preţului mărfii livrate şi neachitate conform soldului restant înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii; obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata de daune moratorii reprezentând dobânzi legale la suma datorată în cuantum de 9.304,3 Iei de la data punerii în întârziere 10.06.2016 până la 02.03.2017, astfel cum acestea au fost calculate.

Prin sentinţa civilă nr. 1571 din 10 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalului Maramureş s-a respins acţiunea civilă în pretenţii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., şi a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 288/2019 din 21 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a fost respins.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 288/2019 din 21 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a Il-a Civilă, solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Recurenta-reclamantă se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se susţine, în esenţă, că atât instanţa de fond Tribunalul Maramureş, cât şi instanţa de apel Curtea de Apel Cluj în mod greşit au reţinut că, înscrisul intitulat "Extras de cont" nu poate avea valoare probatorie fiind un document intern al reclamantei, care nu poate constitui prin el însuşi o dovadă a pretenţiilor, fiind necesară coroborarea cu alte probe.

Apreciază că instanţa de apel în mod greşit a analizat întreg materialul probator administrat în cauză, respingând apelul ca neîntemeiat, reţinând faptul că recurenta nu a făcut dovada pretenţiilor, iar facturile depuse nu au fost însuşite de intimată.

În opinia recurentei, în mod greşit a reţinut şi analizat instanţa de apel aspectul privind dovada plătii mărfii cumpărate de la reclamantă, iar pretenţiile ce fac obiectul prezentei cauze nu sunt însuşite de intimata-pârâtă şi nu pot constitui dovadă a existenţei unei creanţe certe lichide şi exigibile.

Or, facturile fiscale care se regăsesc atât ca număr, valoare şi dată în extrasul de cont pentru confirmarea soldului, sunt înregistrate în evidenţele contabile ale recurentei-reclamante şi nu au fost contestate niciodată de către intimata pârâtă.

Consideră decizia pronunţată de instanţa de apel ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, raportat la înscrisurile existente la dosar şi care nu au fost coroborate cu cererea de chemare în judecată şi apărarea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Susţine că instanţa de apel nu a analizat şi coroborat declaraţiile fiscale nr. 300 privind decontul de TVA şi declaraţia 394 unde sunt înregistrate operaţiunile ce fac obiectul prezentei pricini în valoare de 722.282,64 RON, pentru perioada aprilie - mai 2015; fişa contului client B. S.R.L. şi nici jurnalul de vânzări din 01.04.2015-30.04.2015, înscrisuri care au fost înregistrate la organele fiscale conform legii.

Aşa fiind, apreciază că instanţa de apel a reţinut în mod greşit fără a analiza întreg materialul probator, faptul că recurenta S.C. A. S.R.L. nu a dovedit pretenţiile solicitate.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. Totodată, a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 RON, conform înscrisurilor anexate.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiei nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este legal timbrat, a fost declarat în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, însă este nul, întrucât dezvoltarea criticilor formulate din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în cazurile reglementate de punctele 1- 8 ale textului art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 10 iulie 2020, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., însă părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru, la data de 25 noiembrie 2020, fără citarea părţilor, pentru analizarea admisibilităţii în principiu a recursului.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului invocată de către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., în conformitate cu prevederile art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., asupra căreia a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părţii prin care este exprimată nemulţumirea faţă de soluţia adoptată în apel se circumscriu motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În speţă, din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că deşi a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului legal, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.

Prin argumentele evocate, recurenta tinde, de o manieră inadmisibilă procedural, la o devoluare a fondului, la stabilirea altei situaţii de fapt, în raport probele administrate în cauză, faţă de care să se aprecieze de către instanţa de recurs faptul că recurenta-reclamantă a făcut dovada pretenţiilor solicitate prin acţiunea dedusă judecăţii.

Astfel, criticile care tind la schimbarea situaţiei de fapt reţinute în etapa procesuală anterioară nu pot fi analizate, neîncadrându-se în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Or, în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

Prin urmare, întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludentei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Astfel, din analiza motivelor expuse de recurentă nu se pot desprinde greşelile identificate şi imputate instanţei de apel şi nici încadrarea acestora în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speţă, nu se poate considera că afirmaţiile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentaţii juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţa de apel în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

Totodată, criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condiţiile art. 489 alin. (2), (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că motivele invocate nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. şi, conform prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 288/2019 din 21 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L. privind obligarea recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 5000 RON, conform dovezilor de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 288/2019 din 21 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 5000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2020.