Dismissal of Extraordinary Appeal for Lack of Current Interest Following Resolution of Suspending Order

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018 la data de 20 noiembrie 2018, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pârâta S.C. C. S.A. BREAZA, solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, instanţa să constate că pe perioadele menţionate în cerere, reclamantele au fost angajate în funcţii şi au lucrat efectiv 100 % din programul de lucru în procent de 100% sau mai mic din programul de lucru în secţii cuprinse în grupa I/II-a de muncă, iar după 1 aprilie 2001, în condiţii deosebite/speciale şi, pe cale de consecinţă, să oblige pârâta să elibereze adeverinţă din care să rezulte perioada, grupa de muncă şi procentul în care şi-au desfăşurat activitatea, fără cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1075 din data de 8 mai 2019 pronunţată în cauză, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis, în parte, cererea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. BREAZA.

A constatat ca reclamanta A. beneficiază de grupa a II-a pentru activităţile desfăşurate în cadrul unităţii angajatoare în cuantum de 100%, pentru perioada de muncă 01.07.1975-01.08.1985. A obligat pârâta să elibereze reclamantei adeverinţă din care să rezulte perioada, grupa şi procentul în care şi-au desfăşurat activitatea.

A respins, ca neîntemeiată, cererea formulata de reclamanta B..

Împotriva sentinţei anterior menţionate a declarat apel reclamanta B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.A. BREAZA şi cu intimata-reclamantă A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia Civilă sub numărul x/2018.

Prin încheierea din data de 27 noiembrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia Civilă a dispus suspendarea judecării cererii de apel pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza 1 C. proc. civ., deoarece la termenul de judecată menţionat, niciuna dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu s-a solicitat judecata în lipsă.

La data de 2 decembrie 2019, recurenta A. a declarat recurs împotriva încheierii din data de 27 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia Civilă în dosarul nr. x/2018, solicitând admiterea recursului şi repunerea cauzei pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, fără însă a motiva în fapt şi în drept calea de atac formulată.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 10 iulie 2020 s-a dispus comunicarea raportului către părţi, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Raportul a fost comunicat părţilor, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Părţile nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia rămânerii fără interes a căii extraordinare de atac, a reţinut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiţia interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Cerinţa interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii acţiunii, întrucât prin hotărârea sa instanţa de judecată este chemată să se pronunţe în concret cu privire la valorificarea unui drept, iar nu pe aspecte teoretice şi academice.

Totodată, conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de declarat de B. împotriva sentinţei civile nr. 1075 din data de 8 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Prahova, pentru lipsa nejustificată a părţilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, ulterior promovării prezentului recurs, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, la termenul de judecată din 17 februarie 2020, a dispus repunerea cauzei pe rol şi a pronunţat decizia nr. 238, prin care a soluţionat definitiv apelul declarat de B. împotriva sentinţei civile nr. 1075 din data de 8 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Prahova.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus suspendarea poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară, cât timp durează suspendarea cursului judecăţii dosarului.

În consecinţă, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurenta nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât efectele încheierii recurate s-au produs până la data de 17 februarie 2020, când instanţa a dispus repunerea pe rol a cauzei, pricina fiind, de altfel soluţionată definitiv.

Astfel, demersul procesual, iniţial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluţia consacrată jurisprudenţial în atare situaţii este aceea a respingerii cererii de recurs promovate de recurentă ca rămasă fără interes.

În considerarea celor anterior expuse, constatând că în prezent demersul procesual nu mai aduce nici un folos practic recurentei, Înalta Curte va respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2020.