Cassation appeal annulled for failure to frame arguments within statutory grounds regarding suspension of proceedings

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 83/LP/2018 din data de 30 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 s-a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei: 300.000 RON debit principal, reprezentând contravaloarea facturilor nr. x/11.12.2015 în valoare de 90.000 RON, factura nr. x/06.01.2016 în valoare de 90.000 RON, facturile nr. x/18.11.2015 şi y/19.02.2016 în valoare de 120.000 RON; 300.600 RON reprezentând penalităţi contractuale calculate până la data de 05.07.2016 inclusiv la facturile enunţate mai sus; 1500 RON pe zi de întârziere reprezentând penalităţi contractuale, calculate începând cu data de 06.07.2016 şi până la data achitării debitului principal şi 91.000 RON reprezentând penalităţi contractuale, calculate la factura x/02.02.2016 .

S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamant reconvenţional S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta pârât reconvenţional A. S.R.L.

S-a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de C. S.R.L., în interesul pârâtei S.C. B. S.R.L.

A fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. să plătească reclamantei A. S.R.L. suma de 10.521 RON cheltuieli de judecată justificate cu taxa de timbru .

S-a respins cererea pârâtei B. S.R.L. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată justificate cu taxa de timbru.

B. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., a declarat apel împotriva sentinţei nr. 83 din 30 martie 2018 şi a încheierilor interlocutorii din 23 februarie 2017 şi 6 aprilie 2017 pronunţate de Tribunalul Bihor, în dosarul x/2016

Pe parcursul soluţionării apelului, la termenul din 5 decembrie 2019, reprezentantul apelantei a depus la dosar dovada înregistrării unei cereri de chemare în judecată, pe rolul Tribunalului Bihor, sub număr de dosar x/2019, având ca obiect anularea contractelor de prestări servicii şi a facturilor fiscale pe care intimatul din cauză şi-a întemeiat pretenţiile, iar în raport cu această împrejurare, a solicitat suspendarea cauzei, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului cu numărul indicat.

Constatând că dezlegarea cauzei depinde de soluţionarea definitivă a dosarului cu nr. x/2019 al Tribunalului Bihor, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 5 decembrie 2019, a dispus suspendarea judecării apelului până la soluţionarea definitivă a acelui dosar, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ.

Împotriva încheierii din 5 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs A. S.R.L., care a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Fără a-şi încadra criticile în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, anularea încheierii de suspendare a cauzei, respingerea cererii apelantei de suspendare a cauzei şi trimiterea dosarului Curţii de Apel Oradea pentru continuarea judecăţii.

În motivare, recurenta A. S.R.L. susţine, în esenţă, că, în speţă, este vorba de un caz de suspendare facultativă, iar prin cererea de suspendare depusă se tinde la tergiversarea cauzei.

Acest aspect rezultă atât din modul cum a fost redactată acţiunea pe care este grefată cererea de suspendare, cât şi din atitudinea procesuală a reclamantei şi a intervenientelor de la pornirea dosarului în care recurenta tinde la recuperarea creanţei.

De asemenea, din poziţia procesuală a intimatei-pârâte B. S.R.L. şi a celor care au depus cererei de intervenţie în dosar, atât în primă instanţă, cât şi în apel, conjugat cu alegerea reprezentanţilor convenţionali (avocaţi), recurenta apreciază că în acest dosar în mod constant "s-au ţesut" apărări pentru amânarea sine die a judecării dosarului.

Intimata B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 10 iulie 2020, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, care nu au exprimat punct de vedere.

Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2020, intimata-pârâtă B. S.R.L. a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 RON reprezentând onorariul avocaţial.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate şi, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale hotărârii ce formează obiectul recursului.

În speţă, prin încheierea din 5 decembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecării apelului până la soluţionarea definitivă a dosarului cu nr. x/2019 al Tribunalului Bihor, constatând că sunt incidente dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ.

Recurenta nu şi-a încadrat criticile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de nelegalitate reglementate expres de art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa încheierii recurate, care formează obiectul prezentului recurs, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată (de suspendare a judecării apelului până la soluţionarea definitivă a dosarului cu nr. x/2019 al Tribunalului Bihor) şi la argumentele folosite de instanţa de apel în fundamentarea acesteia.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei, în ce mod aceasta a încălcat sau aplicat greşit dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care reglementează instituţia suspendării voluntare şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurentă constă, practic, în indicarea demersurilor întreprinse de părţile adverse în vederea tergiversării soluţionării cauzei, a apărărilor acestora formulate la fond şi în apel, fără însă a se arăta, în concret, în ce constă greşeala instanţei, a cărei încheiere a recurat-o.

Astfel, simpla nemulţumire a recurentei cu privire la suspendarea dispusă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fără a formula critici de nelegalitate la adresa încheierii care formează obiectul prezentului recurs, nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurentă nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a anulării recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 5 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei-pârâte B. S.R.L. privind obligarea recurentei-reclamante A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 3000 RON, conform dovezilor de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 5 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă pe recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata sumei de 3000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă B. S.R.L.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2020.