Qualification of camp-born children of military officers under the ethnic persecution deportation law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Bucharest Municipal Pension House, thereby upholding the appellate court’s decision in favor of the claimant. The dispute concerned the rejection of an administrative request for compensation under Law no. 189/2000, where the claimant argued that the rejection was unlawful because the commission failed to account for the fact that his father was a Romanian army officer, which caused the family's deportation to a Siberian camp in 1941. The claimant, born in the camp in 1942, successfully challenged the administrative act, and the lower court ordered the pension authority to issue a new decision recognizing his status under Article 1, paragraph (a) of Law no. 189/2000 for the period between March 2, 1942, and March 6, 1945. The High Court affirmed that the claimant met the statutory criteria as a citizen who suffered persecution due to ethnic grounds and was deported to a foreign camp, thereby invalidating the pension authority's argument that the claimant did not prove ethnic persecution or that being born in the camp after the parents' deportation disqualified him from benefits.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000; Qualification of camp-born children of military officers under the ethnic persecution deportation law: În raport cu probele administrate, instanța a apreciat că reclamantul a făcut dovada încadrării în art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată cu nr. 2288 din 20 iulie 2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul G.I. a contestat hotărârea nr. 7002/2575 din 13 august 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei.
În motivare, reclamantul a susținut că soluția de respingere a cererii, este nelegală prin aceea că, nu s-a reținut de către Comisie, motivul deportării familiei sale în Siberia, și anume, faptul că tatăl acestuia, V.I. era ofițer în armata română.
Prin sentința civilă nr. 1844 din 5 noiembrie 2003, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7002 din 13 august 2003 și a obligat pârâta Casa de Pensii municipiului București, să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască reclamantului, încadrarea în art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 martie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt, că reclamantul s-a născut în lagăr, după deportarea părinților, cu domiciliul forțat în regiunea Tomsc, în anul 1941 și că deportarea s-a datorat faptului că tatăl reclamantului, V.I., a fost ofițer în armata română, mama acestuia fiind de naționalitate română și locuind în România.
În raport cu probele administrate, instanța a apreciat că reclamantul a făcut dovada încadrării în art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, motivând că reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice, de către regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și că, s-a născut în anul 1942, după deportarea părinților săi.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român care, în perioada determinată de lege, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind deportată în lagăre din străinătate, cum este cazul și în speță.
Față de aceste dispoziții legale, în mod corect s-a reținut de către instanță, împrejurarea că, reclamantul, fiind născut în lagăr, după deportarea părinților, datorată încadrării tatălui său, ca ofițer în armata română, beneficiază de prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000.
În consecință, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1844 din 5 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.