Administrative court jurisdiction upheld over insolvency practitioner’s challenge to liquidator selection acts.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 22 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A.. a formulat, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, contestaţie, solicitând ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, instanţa să dispună: anularea procesului-verbal înregistrat sub nr. x/26980/06.11.2019, încheiat cu ocazia desfăşurării procedurii de selecţie a ofertelor pentru desemnarea lichidatorului judiciar al debitoarei B. S.A.; anularea procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei formulate de A.., înregistrat sub nr. x din 08.11.2019; anularea tuturor actelor aferente procedurii derulate de A.A.A.S. în vederea selectării lichidatorului judiciar pentru debitoarea B. S.A., cu consecinţa valorificării primei proceduri de selecţie a ofertelor pentru desemnarea lichidatorului judiciar al debitoarei B. S.A. şi a menţinerii A.., ca practician în insolvenţă, desemnat de A.A.A.S. la B. S.A.

În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Legea nr. 85/2014, O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, cât şi Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă.

La data de 15 ianuarie 2020, pârâta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială.

Prin sentinţa civilă nr. 444/2020 din 19 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut că, în considerarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, pentru ca un litigiu să poată fi considerat de contencios administrativ, este necesar nu doar ca cel puţin una dintre părţi să fie o autoritate publică, dar şi ca respectivul conflict să fie născut în urma emiterii sau încheierii unui act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.

S-a mai reţinut că, în cauza de faţă, criticile aduse de reclamantă actelor atacate se referă la faptul că pârâta, care este creditor majoritar al societăţii B. S.A., în insolvenţă, a uzat de dreptul conferit de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 creditorilor care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, de a decide desemnarea unui administrator judiciar, reclamanta susţinând că o schimbare ulterioară a administratorului judiciar nu mai era posibilă în aceleaşi condiţii, ci doar în cele prevăzute de art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Se mai arată că, în cauza de faţă, reclamanta invocă nerespectarea dispoziţiilor art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, precum şi faptul că, cu ocazia analizării şi selectării ofertelor depuse în vederea desemnării în calitate de administrator judiciar al debitoarei B. S.A., pârâta nu a reţinut oferta sa, motivat de prezentarea unei poliţe de asigurare ce avea o durată mai mică de doi ani, preferând un alt practician în insolvenţă.

Faţă de aceste aspecte şi evocând, totodată, dispoziţiile art. 57 alin. (1)-(9) şi alin. (14) din Legea nr. 85/2014, Curtea a conchis în sensul că prezentul litigiu se referă la desemnarea unui nou administrator judiciar pentru o societate aflată în insolvenţă de către creditorul majoritar, motiv pentru care, a apreciat că soluţionarea litigiului revine instanţei specializate în materia insolvenţei, în cazul de faţă, Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a, iar nu instanţei de contencios administrativ, litigiul nefiind născut din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Nefiind un act unilateral emis "în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii", Curtea a apreciat că nu este incident nici art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, în temeiul art. 132 alin. (1), (3) din C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Cauza a fost înregistrată la 23 iulie 2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 3716 din 29 septembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. Constatând că s-a ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a reţinut că, din examinarea prevederilor art. 45 din Legea nr. 85/2014 care reglementează atribuţiile judecătorului sindic, rezultă, fără echivoc, intenţia legiuitorului de a delimita atribuţiile jurisdicţionale ale judecătorului sindic de cele de administrare a procedurii insolvenţei, precum şi de cele de gestiune, atribuţii ce revin, în principal, administratorului judiciar, lichidatorului şi celorlalţi participanţi la procedură.

Pe de altă parte, s-a arătat că, în controlul pe care îl exercită, judecătorul sindic se raportează numai la aspectele de legalitate, fără a avea în vedere şi aspectele de oportunitate, ce cad în sarcina creditorilor şi organelor acestora.

De asemenea, analizând prevederile alin. (1) al art. 45 din lege, care enumeră în mod expres "principalele atribuţii ale judecătorului sindic", instanţa de conflict a constatat că aceste norme au un caracter exemplificativ şi nu exhaustiv, deoarece prin conţinutul dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol, se stabilesc judecătorului sindic noi atribuţii ce privesc controlul asupra activităţii participanţilor la procedură, în referire la actele şi operaţiunile care se desfăşoară după deschiderea procedurii insolvenţei.

Totodată, se arată că, prin sintagma "procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei" legiuitorul a avut în vedere toate acele cereri şi procese care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenţei, or, acţiunea având ca obiect anularea unui act emis/încheiat de o autoritate publică centrală în exercitarea prerogativelor acesteia nu este o cerere/acţiune care decurge din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenţei.

În opinia instanţei de conflict, pentru determinarea instanţei competente să soluţioneze cauza, prezintă importanţă obiectul cererii de chemare în judecată, care, în speţă, este reprezentat de desfiinţarea unor acte emise de către pârâta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI în derularea unei procedurii proprii de selecţie a practicianului în insolvenţă pe care această instituţie intenţionează să îl desemneze, ulterior, în cadrul procedurii de insolvenţă.

În considerarea faptului că reclamanta a înţeles să indice în susţinerea cererii şi dispoziţii din Legea nr. 85/2014, instanţa a reţinut că, prin încheierea pronunţată la data de 18.09.2017 în cauza nr. 30709/3/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Civilă a admis cererea debitoarei B. S.A. şi, în temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei şi de insolvenţă a deschis procedura generală împotriva debitoarei B. S.A.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 6684 pronunţată la data de 26.11.2019, în temeiul art. 145 alin. (1) lit. a), lit. c) şi lit. b) din Legea nr. 85/2014, Tribunalul a dispus intrarea în faliment, prin procedura generală, a debitoarei B. S.A., desemnând, totodată, lichidator judiciar provizoriu pe C. S.P.R.L.

După data deschiderii procedurii de faliment, creditorul AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, pârâtă în prezenta cauză, a demarat o procedură internă de selecţie, în baza unui Regulament propriu aplicabil pentru procedura de selecţie, procedură care nu este prevăzută de Legea nr. 85/2014 şi care, în realitate, nu are nicio legătură cu dispoziţiile acestei legi.

Astfel, această procedură, finalizată cu actele a căror anulare este solicitată în cauză, este o procedură efectuată exclusiv de către A.A.A.S., fără participarea celorlalţi creditori sau a altor organe care aplică procedura conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, pe care instituţia pârâtă a înţeles să o desfăşoare, fără ca necesitatea efectuării să fie prevăzută de Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, actele a căror anulare este solicitată în prezenta cauză, acte emise în cursul derulării aceste proceduri interne de selecţie, nu sunt acte îndeplinite/emise în legătură cu prevederile Legii nr. 85/2014.

Astfel fiind situaţia de fapt, examinarea legalităţii acestor acte nu poate fi încadrată în noţiunea de "procese şi cereri de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei" pentru a atrage competenţa de soluţionare în favoarea judecătorului sindic, respectiv a Tribunalului Bucureşti.

Se mai arată că, astfel cum rezultă din motivarea în fapt a cererii, reclamanta, care are calitatea de practician în insolvenţă, critică atât desfăşurarea procedurii de selecţie, inclusiv excluderea propriei oferte depuse în cadrul acestei proceduri, precum şi rezultatul acesteia, respectiv desemnarea ofertei de către instituţia pârâtă.

Cum, în prezenta cauză, nu se pune problema stabilirii competenţei după valoarea obiectului cererii, instanţa de conflict arată că se impune stabilirea competenţei după materie, iar pentru o corectă aplicarea a dispoziţiilor legale incidente se impune stabilirea obiectului cererii şi a finalităţii acesteia.

Faţă de motivele expuse, instanţa a reţinut că judecătorul sindic nu este abilitat de lege să analizeze legalitatea unui act emis de instituţia pârâtă, independent de prevederile Legii nr. 85/2014, ca urmare a impunerii parcurgerii unei proceduri de selecţie proprie.

Această situaţie, însă, nu se confundă cu împrejurarea în care, ulterior, după emiterea unei decizii de către pârâtă, în calitate de creditor în cadrul procedurii, în temeiul dispoziţiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, dacă va fi cazul, judecătorul sindic ar putea fi învestit cu analiza respectării condiţiilor prevăzute de acest text, fie în cadrul procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 45 lit. e), fie în cadrul reglementat de art. 57 alin. (6)-(7) din Lege, dar aceasta ar fi o etapă ulterioară care ţine de Legea nr. 85/2014 în mod exclusiv.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa de conflict a conchis în sensul că, faţă de obiectul cererii (acte emise în temeiul unei proceduri de selecţie proprie), faţă de calitatea pârâtei de instituţie publică centrală, în considerarea art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, motiv pentru care a admis necompetenţa materială a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 3 noiembrie 2020, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Acţiunea are ca obiect anularea tuturor actelor aferente unei proceduri interne derulate de AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în baza unui regulament propriu, în vederea selectării lichidatorului judiciar pentru debitoarea B. S.A., intrată în faliment, prin procedura generală, conform sentinţei civile nr. 6684/2019 din 26 noiembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, pentru care instanţa a desemnat, prin aceeaşi sentinţă, un lichidator judiciar provizoriu.

Cu privire la situaţia de fapt existentă, Înalta Curte reţine că AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI are calitatea de creditor majoritar şi membru al Comitetului Creditorilor debitoarei mai sus amintite, iar conform art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, A.A.A.S. are dreptul să decidă la desemnarea lichidatorului judiciar, în locul lichidatorului judiciar numit provizoriu de judecătorul sindic, fără consultarea adunării creditorilor.

Modalitatea în care un creditor înţelege să-şi exercite drepturile rezultând din această calitate reprezintă un atribut ce nu este reglementat explicit de lege, însă, aidoma Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care, prin Ordinul nr. 1443/2019 publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 457 din 6 iunie 2019, a stabilit procedurile de agreare şi selecţie a practicienilor în insolvenţă, şi la nivelul AUTORITĂŢII PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI a fost instituită o procedură similară, care urma să stea la baza deciziei cu privire la propunerea/desemnarea unui lichidator judiciar în dosarul nr. x/2017, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Din actele dosarului, rezultă că, în vederea exercitării prerogativei conferite creditorului majoritar de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, creditorul bugetar a recurs la selecţia practicianului în conformitate cu prevederile Regulamentului propriu aplicabil procedurii de selecţie.

În cadrul acestei proceduri, a fost emis Procesul-verbal nr. x/26980 din 6 noiembrie 2019 prin care Comisia de selecţie a declarat calificată o ofertă a unei societăţi, document împotriva căruia, reclamanta din prezenta cauză, a formulat contestaţie.

Prin procesul-verbal nr. x/27235 din 8 noiembrie 2019 încheiat cu ocazia formulării contestaţiei mai sus amintite, Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul A.A.A.S. a respins ca neîntemeiată contestaţia societăţii reclamante, menţionând la finalul acestui document că, respectivul proces-verbal, poate fi contestat în instanţa de contencios-administrativ competentă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Sub aspectul stabilirii instanţei competente să soluţioneze prezenta cauză, se impune a se face precizarea că modul în care se realizează selecţia practicienilor în insolvenţă de către A.A.A.S. este un aspect care nu priveşte procedura insolvenţei, întrucât, singura condiţie impusă de lege pentru numirea lichidatorului judiciar solicitat de creditorul majoritar este emiterea unei decizii în acest sens de către respectivul creditor majoritar, care să fie publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă şi care să fi rămas definitivă prin necontestare în termenul prevăzut de lege sau prin respingerea contestaţiei, astfel cum reiese din dispoziţiile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014. De altfel, potrivit aceluiaşi text de lege, doar creditorii au calitate procesuală de a ataca o astfel de decizie, iar nu şi practicienii în insolvenţă desemnaţi anterior în procedură sau alţi participanţi la procedura de selecţie.

Având în vedere că procedura derulată de pârâta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI în vederea emiterii deciziei de desemnare a lichidatorului judiciar în locul celui provizoriu numit de instanţă este o procedură internă, prealabilă, care nu a fost urmată de o decizie în acest sens publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, Înalta Curte apreciază că modul în care s-a realizat selecţia şi rezultatul selecţiei nu pot face obiectul verificărilor de către judecătorul-sindic, ci sunt aspecte care pot fi ridicate doar pe calea unei acţiuni în contencios administrativ.

Pentru identitate de raţiune, se cuvine menţionat şi art. 15 intitulat "Soluţionarea plângerilor" din Capitolul IV având ca denumire marginală "Procedura de soluţionare a plângerilor prealabile" din cuprinsul Ordinului nr. 1443/2019 privind procedurile de agreare şi selecţie a practicienilor în insolvenţă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, emis de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 457 din 6 iunie 2019, în care s-a statuat că decizia emisă de comisia de soluţionare poate fi atacată la instanţa competentă în termenul prevăzut de dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În considerarea celor ce preced, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2020.