Compensation for ethnic persecution victims repatriated after Treaty-mandated deadline under Law 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal filed by the Pensions House, resulting in the upholding of the lower court's judgment that granted the plaintiff the status of a beneficiary under specific compensation laws. The dispute concerned a challenge to an administrative commission's decision denying compensation to a citizen who had been forcibly displaced from the Caliacra region (then under Bulgarian administration) to Romania in 1942 due to ethnic persecution arising from the 1940 population exchange treaty. The court held that the claimant satisfied the requirements of Article 1, lit. c) of Law No. 189/2000, as she suffered prejudice from ethnic-based displacement from her domicile, thereby entitling her to compensatory rights effective from July 2003, and finding the defendant's argument that no persecution existed after the initial treaty deadline to be unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Compensation for ethnic persecution victims repatriated after Treaty-mandated deadline under Law 189/2000: Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată și completată, drepturile compensatorii pentru persoanele care au avut de suferit persecuții pe motive etnice, se acordă tuturor celor care îndeplinesc condițiile legii, fiind strămutați în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată cu nr. 3381 din 10 octombrie 2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 8029/2312 din 17 septembrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei și recunoașterea calității de beneficiară a legii, motivând că, aceasta și familia s-au repatriat ca urmare a Tratatului din 7 septembrie 1940, dintre România și Bulgaria.
Prin sentința civilă nr. 1771 din 29 octombrie 2003, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea comisiei și constatând că reclamanta beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1942 - 6 martie 1945, a obligat pârâta, să îi acorde drepturile prevăzute de lege, cu începere de la 1 iulie 2003.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta s-a refugiat din orașul Bazargic, județul Caliacra, în martie 1942, că, deși, în baza art. 3 din tratat, schimbul obligatoriu de populație s-a efectuat în 3 luni, de la data de 15 septembrie 1940, însă din cauze obiective aceasta și familia, nu s-au putut repatria în țară, decât după o perioadă îndelungată de timp, în care s-au efectuat formalitățile de plecare și de stabilire în România.
Această împrejurare a fost dovedită cu declarația notarială depusă la dosar, pârâta nedepunând întâmpinare la acțiune și nici înscrisuri, în combaterea celor susținute.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, cu motivarea că strămutarea populației de origine română din Cadrilater, ca urmare a tratatului încheiat, s-a făcut evident, din motive etnice și într-un interval de timp anume stabilit, după care, în opinia pârâtei, nu ar mai fi existat persecuții etnice.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată și completată, drepturile compensatorii pentru persoanele care au avut de suferit persecuții pe motive etnice, se acordă tuturor celor care îndeplinesc condițiile legii, fiind strămutați în altă localitate, decât cea de domiciliu.
În raport cu aceste prevederi, în cauză, instanța a reținut corect împrejurarea că strămutarea reclamantei și a familiei sale a fost determinată de presiunile din motive etnice, care se exercitau asupra românilor, de către noua administrație bulgară a județului Caliacra și că, de asemenea, a suferit prejudicii, ca urmare a refugierii, motiv pentru care, recunoașterea beneficiului acordat de lege, este legală.
În consecință, față de cele ce preced, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1771 din 29 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.