Insolvency creditor classification upheld; appeal dismissed as revision time-barred and reinstatement unjustified.

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 5 aprilie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe intimata B.., solicitând instanţei să admită contestaţia şi să dispună modificarea tabelului preliminar modificat nr. 2 în sensul înscrierii creditoarei B.. cu o creanţă de 466.831,25 Euro în categoria prevăzută la art. 161 pct. 9 din Legea nr. 85/2014 la cursul de schimb 1 euro - 4,5733 RON; obligarea administratorului judiciar să modifice tabelul preliminar modificat nr. 2 în termen de 5 zile de la pronunţare.

Prin sentinţa civilă nr. 4323 din 2 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia prematurităţii, excepţii invocate de administratorul judiciar C.. în privinţa contestaţiei creditorului A.; s-a admis contestaţia formulată de creditorul A., în contradictoriu cu administratorul judiciar C.. al debitoarei S.C. D. S.R.L., administratorul special E. al debitoarei S.C. D. S.R.L. şi cu creditorul intimat B.. împotriva tabelului preliminar modificat nr. 2, publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 7092 din 4 aprilie 2018, în privinţa creanţei creditorului B..; s-a dispus modificarea tabelului preliminar modificat nr. 2, în sensul înscrierii creditorului B.. cu o creanţă de 466.831,25 euro în categoria prevăzută de art. 161 pct. 9 din Legea nr. 85/2014, la cursul de schimb 1 euro - 4,5733 RON şi a fost obligat administratorul judiciar să modifice tabelul preliminar modificat nr. 2 în termen de 5 zile de la pronunţare.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 2606 din 13 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a luat act că apelanta-debitoare S.C. D. S.R.L. prin administrator special F. a renunţat la judecata apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 4323 din 02.07.2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-creditor A., cu intimata-debitoare S.C. D. S.R.L. prin administrator judiciar G.. şi cu intimata-creditoare B.; a admis apelul formulat de apelanta-creditoare B. împotriva sentinţei civile nr. 4323 din 02.07.2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-creditor A., cu intimata-debitoare S.C. D. S.R.L. prin administrator judiciar G.. şi cu intimata-debitoare S.C. D. S.R.L. prin administrator special F.; a fost schimbată, în parte, sentinţa apelată în sensul că: s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la tabelul preliminar modificat nr. 2 al creanţelor, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 7092 din 04.04.2018, formulată de creditorul A., în contradictoriu cu creditoarea B.., cu debitoarea S.C. D. S.R.L. prin administrator judiciar G.. şi cu debitoarea S.C. D. S.R.L. prin administrator special F.; s-au menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

La data de 14 februarie 2019 contestatorul A. a formulat cerere de repunere în termen şi cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2606 din 13 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

În cuprinsul cererii formulate, revizuentul a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor următoarelor hotărâri judecătoreşti:

1) sentinţa civilă nr. 4321 din 02.07.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2018;

2) sentinţa civilă nr. 4322 din 02.07.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2018;

3) sentinţa civilă nr. 1152 din 26.02.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

De asemenea, revizuentul A. a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a revizuirii, motivat de faptul că a luat cunoştinţă de considerentele deciziei civile nr. 2606 din 13.12.2018 la data de 28 ianuarie 2019, când această hotărâre i-a fost comunicată.

Prin decizia civilă nr. 748 din 23 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată; s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 2606 din 13 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-creditoare B. şi intimata-debitoare S.C. D. S.R.L. prin administrator judiciar G.. şi administrator special F., ca tardiv formulată.

Împotriva deciziei civile nr. 748 din 23 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, revizuentul A. a declarat recurs, la data de 12 august 2019, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

În esenţă, recurentul a arătat că motivul de revizuire a vizat încălcarea prin considerentele deciziei nr. 2606 din 13 decembrie 2018 a autorităţii de lucru judecat a considerentelor unor hotărâri judecătoreşti anterioare şi că a luat cunoştinţă de aceste considerente abia la data comunicării hotărârii a cărei revizuire s-a cerut, respectiv la 28 ianuarie 2019.

Prin urmare, recurentul a solicitat să se constate că au existat motive temeinice pentru a formula cererea de revizuire ulterior datei la care i-a fost comunicată hotărârea respectivă, fiind întemeiată cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac a revizuirii.

În opinia recurentului, prin respingerea cererii de repunere în termen instanţa a aplicat greşit normele de drept material incidente în cauză, respectiv art. 186 şi art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind analizată aplicabilitatea art. 430 alin. (2) din acelaşi cod.

Astfel, recurentul a susţinut că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire ar fi trebuit să facă aplicarea art. 186 C. proc. civ. în considerarea faptului că din motive temeinice nu a avut posibilitatea să cunoască considerentele deciziei atacate anterior datei de 28 ianuarie 2019.

A apreciat că, în mod greşit, s-a reţinut, în motivarea deciziei civile nr. 748 din 23 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, împrejurarea că ar fi fost în măsură să constate contrarietatea dintre această hotărâre şi cele anterioare, încă de la momentul pronunţării.

Concluzionând, recurentul a precizat că soluţia Curţii de Apel Bucureşti este nelegală, întrucât este evident că nu avea posibilitatea să cunoască la momentul pronunţării deciziei civile nr. 2606 din 13 decembrie 2018 dacă considerentele acestei hotărâri vor fi potrivnice considerentelor unor hotărâri anterioare.

Totodată, recurentul-revizuent a făcut referire la decizia nr. 1351/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că poate fi analizată o cerere de revizuire, motivată pe contrarietate de considerente, formulată ulterior redactării hotărârii, numai în cazul în care este formulată o cerere de repunere în termen, înlăturarea sancţiunii decăderii din termenul de formulare a cererii de revizuire, putând avea loc doar în condiţiile admiterii unei cereri de repunere în termenul de revizuire.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată de intimata B.. s-a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, iar, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat. Intimata a susţinut că dispoziţiile art. 186 şi art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe care se întemeiază recursul, nu sunt norme de drept material, ci norme de drept procesual.

Intimata S.C. D. S.R.L. prin administrator special E. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, trebuie subliniat că, deşi recurentul a indicat, în mod expres, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile acestuia, în sensul că au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 186 şi art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu referire la faptul că nu a fost analizată aplicabilitatea art. 430 alin. (2) din acelaşi cod, se circumscriu ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi analizate.

Astfel, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În concret, recurentul a susţinut că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu trebuia să respingă cererea privind repunerea în termenul de declarare a căii de atac, ci trebuia să facă aplicarea art. 186 C. proc. civ. în considerarea faptului că din motive temeinice nu a avut posibilitatea să cunoască considerentele deciziei atacate anterior datei de 28 ianuarie 2019.

Instanţa supremă reţine că potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, în conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Motivul invocat de revizuent în susţinerea cererii de repunere în termenul de declarare a căii extraordinare de atac în retractare nu se circumscrie sintagmei "motive temeinic justificate", de tipul celor avute în vedere de legiuitor la momentul edictării art. 186 alin. (1) din C. proc. civ.

Faptul că recurentul din prezenta cauză nu a avut posibilitatea să cunoască, în termenul de o lună prevăzut de lege, considerentele deciziei nr. 2606/13.12.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, nu constituie o veritabilă împiedicare de la formularea căii de atac, întrucât art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu distinge după momentul comunicării hotărârii atacate cu revizuire, termenul fiind calculat prin raportare la data rămânerii definitivă a ultimei hotărâri, care în cazul de faţă, este data pronunţării acesteia.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin calcularea termenului de revizuire de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care coincide cu data pronunţării acesteia, nu este încălcat dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituţie, întrucât instanţa de revizuire nu are competenţe să examineze pe fond temeinicia hotărârii atacate, ci analizează doar dacă prin ultima hotărâre a fost încălcată autoritatea lucrului judecat a unei hotărâri pronunţate anterior. Chiar dacă autoritatea de lucru judecat priveşte atât dispozitivul hotărârii judecătoreşti, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, în cazul motivului de revizuire privind contrarietatea de hotărâri este protejat numai efectul negativ, nu şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, aspect ce rezultă din conţinutul dispoziţiilor art. 513 alin. (4) teza I din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, incidentă în cauză potrivit art. 25 alin. (1) şi art. 27 C. proc. civ.

În acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţională, prin decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020 şi prin decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2020, sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva momentului de la care se calculează termenul procedural de exercitare a acestei căi extraordinare de atac în situaţia în care nerespectarea autorităţii de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile prin raportare la care se invocă motivul de revizuire menţionat.

Instanţa de contencios constituţional a statuat că:

"faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi nu contravine prevederilor art. 129 din Constituţie referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită".

Curtea a mai reţinut că "obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor". Tot astfel, Curtea a statuat că "în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21".

De asemenea, s-a constatat că "formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate, astfel că stabilirea momentului pronunţării ca început al termenului de introducere a revizuirii nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al revizuentului şi nici dreptul său la un proces echitabil".

Aserţiunea recurentului referitoare la faptul că i se aplică noua concepţie a C. proc. civ. din perspectiva sensului pe care legiuitorul îl conferă, prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018, efectelor autorităţii de lucru judecat la care se referă art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu poate fi primită.

Aceasta deoarece dispoziţiile procedurale ale Legii nr. 310/2018 se aplică, de regulă, numai proceselor şi executărilor silite începute ulterior intrării în vigoare, raportat la art. 24 din C. proc. civ., potrivit căruia dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

În continuare, ţinând cont de prevederile art. 25 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit cărora procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acestei legi, rezultă că art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018, nu se aplică procesului de faţă care, la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ, era deja început (cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei S.C. D. S.R.L., fiind înregistrată la 15 iunie 2017, sub nr. x/2017, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă), ci exclusiv celor demarate ulterior datei de 21 decembrie 2018.

În speţă, ultima hotărâre pretins potrivnică - decizia civilă nr. 2606 din 13.12.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă - a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, a rămas definitivă la data pronunţării, respectiv la 13 decembrie 2018, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I raportat la alin. (2) teza finală, al aceluiaşi articol din C. proc. civ., fiind pronunţată în apel, într-un dosar având ca obiect contestaţia formulată de un creditor al debitoarei D. S.R.L. împotriva tabelului preliminar de creanţe modificat nr. 2, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 7092/04.04.2018.

Aşadar, termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la data de 13 decembrie 2018.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin aplicabile dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I din C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Cum termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 13 decembrie 2018, rezultă că ultima zi în care putea fi depusă cererea de revizuire a fost 14 ianuarie 2019 (prima zi lucrătoare care a urmat zilei de 13 ianuarie 2019), conform dispoziţiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

În acest context, instanţa supremă constată că formularea cererii de revizuire în luna februarie 2019 s-a făcut cu nerespectarea termenului imperativ defipt de lege, ceea ce a atras decăderea părţii din dreptul de a exercita calea de atac în retractare a revizuirii întemeiate pe motivul contrarietăţii, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere aceste considerente, decizia atacată se dovedeşte a fi legală, aşa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul declarat în cauză urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 748 din 23 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2020.