Consumer credit dispute: Jurisdiction conflict resolved by assigning case to court of consumer's domicile and voiding bank's forum selection clause

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 21 februarie 2020 sub dosar nr. x/2020, reclamanţii A., B., C. au solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta D. S.A., să dispună constatarea caracterului abuziv şi prin urmare nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzute la art. 1.2 din contractul de credit nr. x din data de 03.04.2007, cu privire la caracterul variabil al dobânzii, la indicele de referinţă LIBOR la 3 luni la marja de 4,00% puncte procentuale pe an, respectiv la dobânda de 6,29 % puncte procentuale pe an; obligarea pârâtei la restituirea către reclamanţi a tuturor sumelor încasate de către pârâtă ca urmare a aplicării acestor prevederi contractuale precum şi obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a dobânzii legale calculate faţă de aceste sume, începând cu data achitării lor către bancă şi până la restituirea integrală; constatarea caracterului abuziv şi prin urmare nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzute la art. 1.3 lit.

b) din contractul de credit, cu privire la comisionul de acordare de 2.100 CHF; obligarea pârâtei la restituirea către reclamanţi a sumei de 2.100 CHF, echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, cu titlu de comision de acordare credit, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data plăţii acestui comision şi până la data achitării efective; constatarea caracterului abuziv şi prin urmare nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzute la art. 1.3 lit.

c) din contractul de credit, cu privire la comisionul de administrare stabilit în procent de 0,03%, aplicat la valoarea de evaluare a imobilelor aduse drept garanţie şi perceput lunar, la data scadenţei odată cu rata lunară de plată; obligarea pârâtei la restituirea către reclamanţi a tuturor sumelor încasate de către pârâtă ca urmare a aplicării acestor prevederi contractuale, precum şi obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a dobânzii legale calculate faţă de aceste sume, începând cu data achitării lor către bancă şi până la restituirea integrală; constatarea caracterului abuziv şi prin urmare nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzute la art. 5.1 din contractul de credit, cu privire la caracterul variabil al marjei băncii şi în privinţa tezei finale a art. 5.1. respectiv prevederea "În cazul în care indicele de referinţă variază cu minim 0.25 puncte procentuale (în plus/minus) faţă de valoarea iniţială a acestora/la cea mai recentă modificare, după caz, banca poate modifica dobânda în consecinţă în orice moment conform deciziei sale"; obligarea pârâtei la restituirea către reclamanţi a tuturor sumelor încasate de către pârâtă cu titlu de dobândă în temeiul clauzei 5.1 în privinţa caracterului variabil al marjei băncii şi în privinţa tezei finale; constatarea caracterului abuziv şi prin urmare nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzute la art. 6.3 din contractul de credit, cu privire la obligaţia împrumutatului ca, cel târziu în ziua scadenţei, să constituie suma necesară rambursărilor în contul curent deschis la bancă, în valuta prevăzută în graficul de rambursare; stabilizarea cursului de schimb CHF/RON pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamanţi, la cursul de schimb CHF/RON valabil la data încheierii contractului de credit nr. x/03.04.2007, începând cu data scadenţei primei rate şi până la rambursarea integrală a creditului; constatarea caracterului abuziv şi prin urmare nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzute la art. 8.2 din contractul de credit, cu privire la soluţionarea litigiilor de către instanţele judecătoreşti din Bucureşti; obligarea pârâtei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul demers judiciar.

Prin sentinţa civilă nr. 1633 din 26 iunie 2020, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, secţia Civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect constatare nulitate act, nefiind incidente dispoziţiile privind competenţa exclusivă, în ceea ce priveşte competenţa teritorială.

Instanţa a arătat că, în acest caz, conform art. 129 C. proc. civ., competenţa teritorială este de ordine privată, necompetenţa teritorială a Judecătoriei Satu Mare fiind invocată de către pârâtă prin întâmpinarea depusă în termenul legal.

A reţinut instanţa că, la momentul încheierii contractului, 03.04.2007, era în vigoare vechiul C. proc. civ., respectiv cel de la 1865 şi că, raportat la obiectul litigiului, constatarea nulităţii unor clauze contractuale, în baza art. 5 şi art. 10. pct. 1 din acest cod, la momentul încheierii convenţiei, părţile contractante aveau posibilitatea alegerii competenţei, nefiind reglementate restricţii din acest punct de vedere.

A arătat, de asemenea, instanţa că, potrivit prevederilor art. 8.2 din contractul de credit în cauză "Orice litigiu în legătură cu prezentul CONTRACT care nu s-a putut soluţiona amiabil între părţi, va fi soluţionat de instanţele judecătoreşti din Bucureşti".

Instanţa a reţinut că prezenta cauză a fost înregistrată sub incidenţa noului C. proc. civ., care prevede la art. 24 că "Dispoziţiile noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", însă, cu toate acestea, potrivit principiului tempus regit actum, actul civil supus judecăţii rămâne guvernat de legea aplicabilă la momentul încheierii acestuia, or, la data încheierii contractului de credit era în vigoare C. proc. civ. de la 1865, act normativ care nu restricţiona posibilitatea părţilor de a-şi alege competenţa în speţa dedusă judecăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 7484 din 23 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, a fost admisă excepţia necompetentei teritoriale. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că dispoziţia contractuală, care se regăseşte la art. 8.2 din contractul de împrumut nr. 13082 din 03.04.2007, prevede că litigiile în legătură cu prezentul contract vor fi soluţionate de instanţele judecătoreşti din Bucureşti.

A apreciat instanţa că această clauză face parte dintr-un contract standard şi că, raportat la hotărârea din 09.11.2010, pronunţată în cauza C-137/08, pronunţată de C.J.U.E., clauza nu poate produce efecte.

Ca atare, instanţa a considerat că devin aplicabile regulile de competenţă prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborat cu art. 116 din acelaşi cod.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătorie Satu Mare, secţia Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că obiectul principal al cauzei îl constituie constatarea nulităţii absolute a unor clauze din contractul de credit nr. x din data de 03.04.2007, încheiat de E., în calitate de împrumutat şi de B., în calitate de co-plătitor, în afara unei activităţi comerciale, industriale sau de producţie, artizanale sau liberale, iar pârâta, bancă comercială, este un profesionist.

Raportat la aceste aspecte şi având în vedere prevederile Legii nr. 193/2000, reclamanţii A., B., C., în calitate de moştenitori ai lui B., au calitatea de consumatori.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., care statuează că "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" şi în raport de data învestirii instanţei cu prezenţa cerere, respectiv 21 februarie 2020, litigiul este supus dispoziţiilor noului C. proc. civ.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamanţilor, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că, prin art. 8.2 din contractul de credit nr. x/03.04.2007, a fost inserată clauza potrivit căreia, "Orice litigiu în legătură cu prezentul CONTRACT care nu s-a putut soluţiona amiabil între părţi, va fi soluţionat de instanţele judecătoreşti din Bucureşti".

O asemenea prevedere este considerată nescrisă (inexistentă) în lumina prevederilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ. şi nu poate justifica alegerea instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul central al băncii.

În raport de toate aceste criterii, competenţa teritorială aparţine instanţei de la domiciliul reclamanţilor, instanţa iniţial învestită şi competentă potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secţia Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2020.