Execution court jurisdiction in multi-debitor cases: unity of the execution court fixes competence at authorization despite subsequent debtor death

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 28 noiembrie 2019 sub nr. x/2019, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite declanşate în dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul B.E.J. C. şi a următoarelor acte de executare: încheierea din 26 august 2019, emisă de B.E.J. C., încheierea nr. 1790/CC/2019 din 05 septembrie 2019 a Judecătoriei Năsăud, încheierea din 24 octombrie 2019 de îndreptare eroare materială a Judecătoriei Năsăud, înştiinţare din data de 08 noiembrie 2019, somaţie mobiliară din data de 08 noiembrie 2019, încheierea nr. 2029 din 08 noiembrie 2019, adresă privind înfiinţarea popririi din 08 noiembrie 2019, adresele către Primăria Rodna din 08 noiembrie 2019, precum şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul B.E.J. C., în baza titlului executoriu nr. x din 17.08.2006, prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite şi înfiinţarea popririi asupra veniturilor contestatoarei pentru suma de 7.226,24 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1896 din 3 martie 2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia Civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, care este, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în forma aflată în vigoare la data începerii executării silite, judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanţa a constatat că cererea de executare silită înregistrată la data de 26.08.2019, ce formează obiectul dosarului de executare nr. 2029/2019, a fost încuviinţată prin încheierea nr. 1790 din 05 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. x/2019 .

Contractul de credit pus în executare este încheiat între creditoarea D. şi două debitoare, respectiv contestatoarea A., al cărei domiciliu, la data cererii de executare silită, potrivit copiei cărţii de identitate depuse la dosar, se afla în municipiul Craiova şi debitoarea E., cu domiciliu în judeţul Bistriţa Năsăud.

În absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, instanţa a apreciat că sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ. (cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia) şi art. 116 C. proc. civ. (potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente). În speţă, executorul judecătoresc a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, depunând cererea de încuviinţare a executării silite la instanţa de la domiciliul debitoarei E., respectiv la Judecătoria Năsăud.

Instanţa a apreciat că aspectele învederate de către contestatoare referitoare la decesul debitoarei E. înainte de începerea executării silite nu pot avea relevanţă sub aspectul stabilirii competenţei instanţei de executare, ci doar referitor la valabilitatea actelor de executare, aspecte care vor fi tranşate de către instanţa competentă să judece contestaţia.

Prin sentinţa civilă nr. 1056 din 23 iulie 2020, pronunţată de Judecătoria Năsăud, a fost admisă excepţia necompetentei teritoriale. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că norma care reglementează instanţa de executare are caracter imperativ, legiuitorul raportându-se ca moment temporal în determinarea instanţei de executare la momentul sesizării organului de executare, ca dată care interesează în identificarea locului unde se află domiciliul debitorului.

De asemenea, instanţa a arătat că în materia executării silite, ceea ce interesează în identificarea domiciliului debitorului sunt menţiunile cuprinse în evidenţele publice organizate de lege sub acest aspect.

Instanţa a apreciat, având în vedere faptul că executarea silită a fost declanşată la data de 26.08.2019, că debitoarea E. a decedat anterior înregistrării cererii de executare silită, respectiv în data de 30.10.2016, iar din copia cărţii de identitate a contestatoarei rezultă că la data sesizării organului de executare domiciliul acesteia era în jud. Dolj, că instanţa de executare este cea de la domiciliul acestei debitoare, respectiv Judecătoria Craiova, în această situaţie neoperând prorogarea de competenţă.

A arătat, de asemenea, instanţa că Judecătoria Năsăud ar fi avut competenţa să soluţioneze contestaţia la executare dacă debitoarea E. nu ar fi fost decedată la data sesizării organului de executare, însă dat fiind că în prezenta speţă debitoarea a decedat anterior acestui moment procesual, instanţa competentă să judece prezenta cauză este instanţa de la domiciliul debitorului cu capacitate procesuală de folosinţă la data învestirii executorului judecătoresc.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătorie Năsăud competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Determinarea instanţei de executare în soluţionarea prezentei contestaţii la executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 714 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 651 din acelaşi cod, norme legale prin care se stabileşte că aceasta se introduce la instanţa de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Totodată, potrivit art. 666, coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

În cauză, se constată că executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea civilă nr. 1790/CC/2019 din 05 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. x/2019. Prin încheierea din 24 octombrie 2019 a fost îndreptată eroarea materială a încheierii de încuviinţare a executării silite, în sensul de a se consemna corect obligaţia de plată a debitorilor E. şi a coplătitorului A. şi nu doar a debitorului E., cum eronat s-a menţionat.

Ca atare, cu respectarea principiului unicităţii instanţei de executare, instanţa competentă să încuviinţeze executarea silită, va soluţiona orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori cererea de întoarcere a executării silite, aspectele referitoare la decesul debitoarei E. neputând fi analizate la momentul procesual al stabilirii competenţei.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Năsăud, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2020.