Appeal annulled for lack of valid grounds: unpaid infrastructure service debt dispute

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 83 din data de 09.12.2019, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar societatea profesionala de insolventa Consultant Insolventa SPRL Filiala Timiş în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar Consultant Insolventa SPRL Filiala Timiş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii apelate şi, rejudecând cauza, să se dispună admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 499.800 RON reprezentând contravaloare servicii conform contract nr. xT/11.01.2019 cu dobânda legală şi cheltuieli de judecată.

Analizând apelul prin prisma motivelor de apel şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a Civilă prin decizia nr. 287/2020 din 08 iulie 2020 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar Consultant Insolvenţă SPRL Filiala Timiş împotriva sentinţei nr. 83 din data de 09.12.2019 pronunţate de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimata pârâtă B. S.R.L..

Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar Consultant Insolvenţă SPRL Filiala Timiş.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 499.800 RON reprezentând parţial contravaloare servici conform contract nr. xT/11.01.2016 precum şi la plata dobânzii legale.

A mai arătat că obiectul contractului menţionat a constat în reabilitarea, extinderea şi modernizarea sisteme de alimentare cu apă, canalizare pentru Drobeta Turnu Severin, Simian şi Gura Văii, Lotul x Brezniţa de Ocol, Maghert.

Contractul de prestări servicii menţionat a avut la bază contractul de prestări servicii încheiat între beneficiarul S.C. B. S.R.L. şi autoritatea contractantă S.C. C. S.A., în calitate de prestator.

Potrivit art. 2.7 din contract, toate costurile necesare executării şi finalizării lucrării, ulterior semnării vor fi suportate în totalitate de către prestator.

Urmare încheierii contractului, reclamanta şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate prin contract şi lucrările executate nu i-au fost plătite, argumentarea refuzului la plată fiind întemeiată pe faptul că nu s-au emis situaţii de lucrări pe baza cărora autoritatea contractantă să efectueze plata pentru ca ulterior pârâta, la rândul său, să plătească.

A precizat recurenta reclamantă că a întocmit situaţii de lucrări pentru o parte din lucrările executate, nu însă şi pentru diferenţa de lucrări, deoarece B. şi C. au întocmit situaţia şi recepţia finală fără ca prestatorul S.C. A. S.R.L. să fie înştiinţat.

Recurenta a mai arătat că a suportat toate costurile aferente lucrărilor de extindere, modernizare sisteme de alimentare cu apă şi canalizare pentru aglomerările Dr. Tr Severin, Şimian, Gura Văii, lotul x Brezniţa de Ocol, Magheru - extindere, canalizare menajeră pe strada 1 (parţial), de la strada 1B până la capătul străzii, strada 1E, 1D, strada 2 şi strada 2B, precum şi extinderea reţelei de distribuire apă potabilă pe strada 1 (parţial), de la 1B până la capătul străzii, strada 1E, 1D, strada 2 şi strada 2B şi că pârâta a refuzat plata contravalorii acestora, respectiv forţă de muncă, echipament muncitori, cazarea muncitorilor, materiale incorporate în lucrări, utilaje, combustibil utilaje, etc, aspecte ce rezultă din facturile emise pentru achiziţionarea de materiale, avizele de însoţire a mărfii livrate la punctul de lucru din Brezniţa Ocol, precum şi din foile colective de prezenţă şi bonurile de confirmare zilnică.

Aceste aspecte rezultă din facturile fiscale emise pentru achiziţionarea de materiale, din avizele de însoţire a mărfii din care rezultă faptul că materialele au fost livrate la punctul de lucru din Brezniţa Ocol, precum şi din foile colective de prezenţă şi bonurile de confirmare zilnică.

A invocat forţa obligatorie a contractului consacrată de dispoziţiile art. 1270 şi obligaţia de bună-credinţă prevăzută de art. 1272 şi art. 1170 C. civ. corelate cu dispoziţiile care obligă la îndeplinirea exactă a obligaţiilor asumate prin contract şi la dezdăunare în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare.

Instanţa de fond a dispus respingerea cererii ca neîntemeiată, motivând în sensul că reclamanta nu poate invoca neexecutarea obligaţiilor de către pârâtă în contextul în care reclamanta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale în sensul întocmirii situaţiilor de lucrări care să fie verificate de pârâtă şi confirmate de S.C. C. S.A..

În opinia recurentei-reclamante, instanţa de fond şi-a argumentat greşit soluţia invocând excepţia de neexecutare a contractului şi susţinând, în esenţă, condiţionarea plăţii de depunerea situaţiei de lucrări şi existenţa obligaţiei de a achita doar lucrările care rezultă din situaţii, deoarece simpla neîntocmire a situaţiei finale de lucrări şi a facturii finale nu e de natură să justifice invocarea excepţiei de neexecutare şi nici nu corespunde clauzelor contractuale.

Chiar dacă art. 11.1 stabileşte că lucrările executate trebuie să fie dovedite printr-o situaţie de lucrări pentru a asigura o rapidă şi sigură verificare şi pentru a fi verificate de beneficiar în 5 zile de la primire, scopul prevederii a fost dovedirea lucrărilor efectuate, astfel încât nu se justifică neplata, atâta timp cât intimata pârâtă recunoaşte executarea lucrărilor.

Recurenta reclamantă a menţionat că recunoaşterea lucrărilor rezultă din adresa depusă în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Mehedinţi, care semnalează lucrări efectuate necorespunzător, dar care nu au fost notificate.

A precizat că a efectuat lucrările cu bună-credinţă şi din proprie iniţiativă şi a procedat la remedierea neconformităţilor.

În ceea ce priveşte motivarea instanţei de apel, recurenta-reclamantă apreciază că aceasta este netemeinică şi nelegală, raportat la dispoziţiile art. 264 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de fond trebuia să analizeze probele atât în individualitatea lor, cât şi în ansamblul lor, situaţie în care ar fi constatat faptul că acestea se coroborează şi converg spre concluzia că reclamanta a executat lucrările contractate, aspect rezultat atât din plăţile parţiale efectuate către pârâtă, cât şi din recunoaşterea acesteia.

Raportat la motivarea instanţei de fond conform căreia "adresa invocată nu conţine referiri la lucrări identificate şi determinate iar, pe de altă parte, reclamanta în acţiunea promovată nu indică puncual pentru ce lucrări suplimentare solicită plata", apreciază că în baza principiului rolului activ al judecătorului, acesta trebuia să dispună efectuarea unei expertize, astfel cum s-a solicitat de către recurentă, probă ce era de natură a risipi orice dubiu cu privire la existenţa lucrărilor executate şi neachitate de către pârâtă.

Raportat la aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi administrarea probatoriului solicitat în cauză de către reclamantă, şi în rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

La data de 28.02.2020 intimata pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând în principal anularea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., şi în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Consultant Insolvenţă S.P.R.L. Filiala Timiş este nul.

În ierarhia căilor de atac, recursul este o cale de atac extraordinară, ce are ca obiect decizia prin care s-a soluţionat calea de atac a apelului împotriva sentinţei instanţei de fond şi este limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanţei de apel, enumerate de art. 488 C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 486 alin. (3) din acelaşi cod.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la punctele 1- 8.

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează în sensul că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. d) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Dispoziţiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.

Din perspectiva celor expuse, se constată că, prin cererea de recurs dedusă judecăţii, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, invocând în esenţă lipsa rolului activ a judecătorului cu privire la administrarea probatoriului solicitat, respectiv proba testimonială şi proba cu expertiză. De asemenea, a criticat decizia recurată şi din perspectiva greşitei interpretări a probelor administrate, respectiv proba cu înscrisuri.

Aceste susţineri ale recurentei, însă, nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ, iar, pe de altă parte, a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, se constată că recurenta-reclamantă a invocat doar formal, în susţinerea recursului său, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În realitate, din conţinutul cererii de recurs rezultă că, în susţinerea motivelor de recurs invocate, recurenta face, exclusiv, trimiteri la situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, despre care se susţine că ar fi fost greşit stabilită, la probele administrate şi la modul de interpretare a probelor realizat de instanţă.

Pentru a conduce la casarea hotărârii, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul expunerii cu claritate a acelor critici, care, circumscrise cazurilor de casare, sunt de natură să susţină nelegalitatea hotărârii.

Reţinând că nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de recurs subliniază că poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în textul art. 488 C. proc. civ.

Or, în speţă, Înalta Curte constată că în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc veritabile critici de nelegalitate la adresa deciziei pronunţate în apel, care să poată fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceste dispoziţii fiind invocate doar formal.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că modalitatea în care recurenta a înţeles să motiveze recursul nu se subsumează criticilor care să permită încadrarea, din oficiu, într-unul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum prevăd dispoziţiile art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru argumentele expuse, reţinând că cerinţa motivării recursului este reglementată în art. 486 alin. (3) C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, Înalta Curte, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Consultant Insolvenţă S.P.R.L. Filiala Timiş împotriva deciziei nr. 287/2020 din 08 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CONSULTANT INSOLVENŢĂ S.P.R.L. FILIALA TIMIŞ împotriva deciziei nr. 287/2020 din 08 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2021.