Cassation nullity due to failure to articulate specific illegality grounds rather than re-litigating factual and evidentiary matters

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2020

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, la data de 21.06.2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. să pună la dispoziţia instanţei dosarul de credit nr. x/20.10.2000 precum şi obligarea acesteia la plata sumei de 2.000.000 RON cu titlu de daune morale şi 3.000.000 RON cu titlu de daune materiale.

Reclamantul şi-a întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile art. 19 şi art. 20 alin. (2) C. proc. pen.

Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, prin încheierea din data de 12 octombrie 2018, a admis excepţia de necompetenţei sale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea secţiei a II-a Civile de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Botoşani.

La termenul de judecată din data de 5 decembrie 2018 reclamantul A. a precizat că acţiunea pe care a formulat-o nu este o acţiune în pretenţii, ci o acţiune în răspundere civilă delictuală şi contractuală. Prin încheierea de la acest termen instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că sunt necesare verificări cu privire la existenţa şi a altor dosare similare.

Prin sentinţa civilă nr. 305 din 3 iulie 2019, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor S. C. civ..E.C Bank S.A. şi S.C. B. S.A., Sucursala Botoşani, ca în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani să depună dosarul de credit nr. x din 20 oct. 2000, excepţie invocată de către pârâtă prin întâmpinare. A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor S. C. civ..E.C Bank S.A. şi S.C. B. S.A. Sucursala Botoşani, ca în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani să depună dosarul de credit nr. x din 20 oct. 2000 ca inadmisibil. A admis excepţia autorităţii de lucru judecat al capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor S. C. civ..E.C Bank S.A. şi S.C. B. S.A. Sucursala Botoşani, la plata daunelor morale în valoare de 2.000.000 RON, excepţie invocată de către pârâtă prin întâmpinare. A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor S. C. civ..E.C Bank S.A. şi S.C. B. S.A. Sucursala Botoşani, la plata daunelor morale în valoare de 2.000.000 RON, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat. A admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor S. C. civ..E.C. Bank S.A. Bucureşti şi S.C. B. S.A. Sucursala Botoşani la plata daunelor materiale în valoare de 3.000.000 RON, excepţie invocată de către pârâtă prin întâmpinare. A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor S. C. civ..E.C Bank S.A. Bucureşti şi S.C. B. S.A. Sucursala Botoşani, la plata daunelor materiale în valoare de 3.000.000 RON ca fiind prescris.

Împotriva sentinţei civile nr. 305 din 3 iulie 2019, pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat apel reclamantul A., acesta precizând că sentinţa primei instanţe a fost dată cu încălcarea C. civ. şi a C. proc. civ., inclusiv a Legii nr. 85/2006. Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 330 din 25 octombrie 2019, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A..

Împotriva acestei decizii, la data de 20 noiembrie 2019, a declarat recurs reclamantul A..

Fără a-şi întemeia în drept cererea, recurentul a invocat faptul că, pe întreg parcursul procesual al cauzei, prin hotărârile pronunţate au fost încălcate art. 5, 6, 7, 12, 13, şi 22 C. proc. civ., nu s-au aplicat Legea nr. 31/1990, Legea nr. 64/1995 şi Legea nr. 85/2006 şi nu a fost sancţionată încălcarea de către B. S.A. şi de către lichidatoarea C. a art. 62, art. 76, art. 113-118 din Legea nr. 85/2006.

La data de 22 noiembrie 2019 recurentul a depus o completare la memoriul de recurs prin care a arătat faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra încălcării de către pârâta B. a art. 62 şi 76 din Legea nr. 85/2006. A mai arătat recurentul că nu au fost stabilite pagubele pe care i le-a pricinuit pârâta, context în care apreciază că instanţa de apel a încălcat art. 480 C. proc. civ.

La data de 5 martie 2020 intimata B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în drept, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., arătând că recursul prezintă critici şi aspecte generale ce nu pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că, faţă de criticile formulate în apel şi în raport cu probatoriul administrat, instanţa de control judiciar a respins în mod judicios apelul reclamantului.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat parte din susţinerile exprimate în cadrul cererilor de recurs.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 23 iunie 2020, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., recurentul depunând punct de vedere.

La termenul din 17 noiembrie 2020, analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte analizând recursul în conformitate cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ. reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

În speţă, autorul căii de atac nu a indicat în mod expres motive de nelegalitate.

Sub aparenţa aplicării eronate a Legii nr. 31/1990, Legii nr. 64/1995 şi a art. 62, art. 76, art. 113-118 din Legea nr. 85/2006, recurentul invocă greşita evaluare a probatoriului administrat, cu referire la prejudiciul suferit ca urmare a comportamentului pârâtei.

Astfel, prin criticile invocate în susţinerea recursului se tinde fie la o nouă evaluare a situaţiei de fapt, fie la interpretarea probatoriului, care să conducă la admiterea pretenţiilor solicitate, chestiuni asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat şi care nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală a recursului, în considerarea specificului acestei căi de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate şi nu de temeinicie ale hotărârii atacate.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, nefiind o cale de atac de reformare, ci o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 330 din 25 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 330 din 25 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2020.