Paulian action: failure to determine creditor’s knowledge date for one-year prescriptive period results in unreasoned judgment and cassation

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.06.2017 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. Iulia, a formulat cerere de chemare în judecată având ca obiect acţiune pauliană prin care a solicitat să se declare inopozabil faţă de reclamantă, actul juridic constând în Contractul de donaţie autentificat sub nr. x din data de 30.03.2015, de Biroul Individual Notarial E., prin care pârâta debitoare B., a transmis către pârâta C.-Iulia, cu titlu gratuit, următorul bunul imobil situat în intravilanul Municipiului Piteşti, strada x nr. 12. judeţ Argeş, număr cadastral x, înscris în Cartea Funciara nr. x a localităţii Piteşti (nr. CF vechi x), cu vecinii: N- strada x, E-F., S- G., V- H., compus din teren în suprafaţă de 550 mp. având categoria de folosinţă curţi construcţii, împreuna cu casă de locuit - număr cadastral xl^ regim înălţime D+P+1E, cu o suprafaţă construită la sol de 177 mp, suprafaţă construită desfăşurată 328 mp, imobil înscris în CF cu încheierea nr. 53402/30.12.2008. emisă de OCPI Argeş, Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Piteşti, cu la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauză.

In drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1562 şi următoarele C. civ.

La termenul de judecată din data de 07.03.2018 Tribunalul Argeş a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii.

Prin sentinţa nr. 144 din 03.04.2019 Tribunalul Argeş, secţia Civilă a admis cererea de chemare în judecată şi a declarat inopozabil faţă de reclamantă contractul de donaţie autentificat sub nr. x din 30.03.2015 de B.I.N. E..

A fost obligată pârâta la plata sumei de 4.553 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că la data de 30.03.2015, pârâta Motoc (în prezent Pavelescu) Mioara a încheiat actul de donaţie în favoarea fiicei sale pârâta C.-Iulia pentru bunul imobil situat în intravilanul Municipiului Piteşti, strada x nr. 12. judeţ Argeş, număr cadastral x, înscris în Cartea Funciara nr. x a localităţii Piteşti.

Creanţa reclamantei este în cuantum de 2.271.448,06 RON şi provine din încheierea a 15 bilete la ordin avalizate de către B..

Reclamanta este cea în favoarea căreia au fost emise biletele la ordin mai sus menţionate, având calitatea de creditoare, iar pârâta B. are calitatea de debitoare întrucât a avalizat în nume propriu biletele la ordin emise în favoarea reclamantei de către societatea C. S.R.L. (la care pârâta debitoare era administrator), societate în insolvenţă. Reclamanta în calitate de creditoare având în vedere caracterul de titlu executoriu al biletelor la ordin invocate în prezenta cauză a început executarea silită.

S-a reţinut că încheierea contractului a creat un prejudiciu reclamantei, având în vedere ca aceasta este titulara dreptului de gaj general, gaj care se întinde asupra tuturor bunurilor din patrimoniul debitorilor ei. Astfel, prin crearea stării de insolvabilitate a pârâtei-debitoare aceasta a creat un prejudiciu reclamantei.

In ceea ce priveşte caracterul fraudulos al contractului de donaţie încheiat de pârâte, instanţa a considerat că acesta rezidă în aceea că debitoarea, la data încheierii actului, a avut cunoştinţă că, prin aceasta, o va prejudicia pe creditoarea sa, prin crearea sau mărirea stării de insolvabilitate, deoarece în materie nu este cerută o intenţie dolozivă din partea debitorilor, adică o intenţie calificată prin scopul urmărit "de a o prejudicia pe creditoare", fiind suficient ca debitorul a avut simpla cunoştinţă a prejudiciului creat acesteia.

Prin urmare, faptul ca pârâta-debitoare a cunoscut ca, în urma actului de donaţie, reclamanta nu va mai avea ce executa sau, deşi va avea, va fi insuficient, constituie o prezumţie relativă în sensul că aceasta a vrut să o păgubească pe reclamantă.

În cazul actelor cu titlu gratuit, există un conflict între C. Iulia care doreşte a păstra un câştig (certat de lucro captando) şi creditorul fraudat, reclamanta, ce tinde spre a evita o paguba (certat de damno vitando), conflict, care, din raţiuni de echitate, se analizează în favoarea creditoarei, actul urmând a fi declarat inopozabil acesteia, care va putea proceda la executarea silită asupra bunului înstrăinat.

În momentul încheierii contractului de donaţie (30.03.2015), pârâta-debitoare Motoc (în prezent Pavelescu) Mioara avea reprezentarea faptului că în patrimoniul său nu mai rămân bunuri care să asigure îndestularea creanţei reclamantei.

Deşi debitoarea Motoc (în prezent Pavelescu) Mioara a invocat în sprijinul apărării faptul că biletele la ordin care sunt enumerate în cererea de chemare în judecata nu sunt scrise şi semnate de ea, apărarea sa în acest sens a fost înlăturată prin raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză.

Pe de altă parte tribunalul a apreciat ca simplă contestare a titlurilor executorii nu imprimă caracter echivoc creanţei, câtă vreme în prezenta cauză, instanţa nu este chemată să dezlege raportul juridic de drept fundamental dintre reclamantă şi pârâta-debitoare, ci doar să analizeze în ce măsură sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea acţiunii pauliene. Pe de alta parte, cele 15 bilete la ordin au fost investite cu formula executorie, prin încheierile pronunţate de instanţele de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele B. şi D. solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei şi respingerea acţiunii.

Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin încheierea din 25.06.2019, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a judecăţii apelului, înaintând cauza secţiei a II-a Civile a aceleiaşi instanţe, în temeiul hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a Civilă prin decizia nr. 36/A-C/16 ianuarie 2020 a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtele B. şi D. împotriva încheierii de şedinţă din data de 7 martie 2018, a încheierii de şedinţă din data de 20 martie 2019 şi a sentinţei nr. 144 din data de 3 aprilie 2019, pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2017.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, Curtea a constatat că soluţia dată în aplicarea art. 1564 C. civ. nu se impune a fi cenzurată.

În ce priveşte încheierea din 20.03.2019, atacată la rândul său în prezentul apel, Curtea a constatat că în contextul în care au fost contestate înscrisurile invocate în susţinerea creanţei în procedura verificării de scripte, judecătorul a parcurs toţi paşii prevăzuţi de art. 301-303 C. proc. civ., iar obiecţiunile au fost corect respinse.

În legătură cu valoarea expertizei se constată şi că s-a solicitat denunţarea ca false a înscrisurilor, în temeiul art. 304-306 C. proc. civ., în faţa tribunalului susţinându-se săvârşirea falsului de către o altă persoană, indicată expres I..

S-a susţinut că pârâta formulase plângere penală împotriva persoanei susmenţionate pe care a indicat-o ca autor al falsului, aşa cum rezultă din cererea depusă la dosar fond, astfel că instanţa putea constata cu uşurinţă la momentul martie 2019 dacă era constituit un dosar penal încă din anul 2017 (nr. 363/P/2017).

În faţa instanţei de apel s-a procedat la verificarea stadiului acestui dosar penal, rezultând că, în acesta s-a procedat consecutiv la disjungere şi declinarea competenţei, fără a se pronunţa o soluţie în aceste cauze.

Referitor la condiţiile acţiunii revocatorii, Curtea a reţinut referitor la prejudiciul încercat de creditor, reprezentat de crearea sau mărirea stării de insolvabilitate prin încheierea actului juridic atacat în acţiunea revocatorie, că nu are relevanţă faptul că la data autentificării contractului atacat nu era deschisă procedura insolvenţei societăţii. Astfel, într-adevăr, abia prin hotărârea nr. 275/08.03.2016 pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş în dosarul nr. x/2016, s-a deschis procedura generală de insolvenţă faţă de debitoarea C. S.R.L., fiind desemnat administrator judiciar provizoriu.

Însă, actul vizează patrimoniul persoanei fizice, care în aceeaşi perioadă a încheiat mai multe acte cu titlu gratuit, de transfer a proprietăţii asupra unor bunuri imobile, rezultând astfel reducerea considerabilă a valorii patrimoniului său.

Faptul că actul de donaţie a fost urmat la câteva luni de constituirea unei ipoteci imobiliare asupra bunului pentru garantarea restituirii împrumutului contractat de C. S.R.L. la 14.08.2014, nu poate susţine un scop legitim pentru realizarea transferului, în contextul în care ipoteca se putea constitui şi din patrimoniul donatoarei, nefiind necesar un transfer către altă persoană care să garanteze creditul acordat către C. S.R.L..

Cunoscând că s-a obligat ca avalist pentru valorile din biletele la ordin emise de societate, înstrăinarea bunurilor imobile importante într-o perioadă apropiată de cea în care societatea a început să aibă nevoie de capital, relevă faptul că apelanta donatoare a cunoscut situaţia, urmărind să nu achite datoriile şi să salveze bunurile de la urmărirea creditorilor.

Dincolo de acest aspect, creanţa invocată de creditoare rezultă din titluri de valoare strict formale, emise în parte anterior autentificării actului atacat, aceste însumând o valoare considerabilă şi făcând parte din biletele la ordin emise în prima perioadă anterior asocierii invocate în apel, cu privire la care apelanta susţine că aveau valori mai mici, rezultând astfel un anumit control al pârâtei asupra emiterii acestora.

Pentru aceste considerente, curtea a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 36/A-C din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, au declarat recurs pârâtele C. Iulia şi J..

Motivele de casare.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurentele formulează critici împotriva soluţiei pronunţată faţă de excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi faţă de încheierea din 20 martie 2019 prin care instanţa de fond a pus în discuţie părţilor expertiza şi obiecţiunile formulate.

Referindu-se la modul în care a fost soluţionată critica referitoare la excepţia prescripţiei, recurentele argumentează în sensul că instanţa de apel nu a analizat această excepţie în contextul cauzei.

Instanţa de apel nu lămureşte care este momentul la care s-a raportat în soluţionarea excepţiei, faţă de dispoziţiile art. 1564 C. civ., ceea ce echivalează cu lipsa motivării soluţiei.

În ceea ce priveşte criticile aduse împotriva încheierii din 20 martie 2019, recurentele susţin că soluţia de respingere a obiecţiunilor la raportul de expertiză este greşită, instanţa ajungând la o soluţie contradictorie prin reţinerea denunţării ca false a biletelor la ordin.

Pe de altă parte, se reproşează instanţei de apel că a sancţionat formularea de obiecţiuni amănunţite, ceea ce reprezintă o chestiune nelegală.

În continuare, recurentele susţin că obiecţiunile la raportul de expertiză nu au fost analizate, iar concluziile expertizei nu sunt corecte, menţinând punctul de vedere cu privire la refacerea acesteia, în condiţiile solicitate în apel.

În continuare, recurentele susţin criticile care vizează soluţia dată în aplicarea art. 1564 C. civ., care se impune a fi cenzurată, în raport de momentul de la care trebuia să fie cunoscut actul.

Astfel, actul de donaţie este încheiat la 30 martie 2015, iar la 15 iunie 2015 are loc asocierea dintre K., iar la 19 august 2016 asupra imobilului recurenta C. Iulia a constituit ipoteca de rang I, deci reprezentantul reclamantei cunoştea existenţa actului din august 2015. După intrarea S.C. C. S.R.L. în insolvenţă, s-a constatat că biletele la ordin au fost prezentate la bancă şi refuzate la plată, De asemenea, transferul imobiliar a fost înscris în cartea funciară, executorul judecătoresc având posibilitatea de a se informa cu privire la deschiderea dosarelor de executare silită.

Se mai arată că biletele la ordin nu sunt scrise şi semnate de pârâtă, nefiind în prezenta unui act fraudulos, nefiind dovedită o fraudă între B. şi D..

Se mai susţine că pârâta D. a făcut eforturi deosebite pentru a păstra imobilul în patrimoniu, iar aspectele menţionate nu pot avea caracterul de acţiune frauduloasă, situaţie în care se poate concluziona că sunt întrunite cerinţele art. 1562 C. civ.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu trimitere spre rejudecare, în vederea refacerii lucrării de expertiză grafologică sau refacerea raportului de către un alt expert.

De asemenea, solicită ca în măsura în care plângerile penale vor fi într-un stadiu care să reprezinte temei legal pentru formularea unei cereri de suspendare, în condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., formulează şi această solicitare.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor la 25.05.2020.

Prin încheierea din data de 08.10.2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul, acordând termen de judecată pentru soluţionarea acestora, în şedinţă publică.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

În cauză, se constată că reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat o acţiune întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1562 şi următoarele C. civ., cauza acţiunii fiind reprezentată de încheierea actului de donaţie încheiat de pârâta B. în favoarea fiicei sale C. Iulia, pentru un bun imobil.

Reclamanta a susţinut că încheierea contractului menţionat a creat un prejudiciu, care a constat în imposibilitatea executării creanţei în sumă de 2.271.448,06 RON deţinută de reclamantă, urmare avalizării de către pârâta B. a biletelor la ordin emise în favoarea reclamantei de către S.C. C. S.R.L..

Reclamanta a mai arătat că încheierea contractului de donaţie are caracter fraudulos, întrucât a avut cunoştinţă că prin aceasta o va prejudicia pe creditoarea sa, prin crearea stării de insolvabilitate.

În apărare, intimatele-pârâte au invocat falsul biletelor la ordin enumerate în cererea de chemare în judecată, întrucât acestea nu sunt scrise şi semnate de B..

De asemenea, pârâtele au invocat şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea revocatorie, faţă de termenul de 1 an prevăzut de art. 1564 C. civ.. În susţinerea acestei excepţii, pârâtele au invocat că reclamanta a cunoscut prejudiciul cel mai târziu la data refuzării la plată a biletelor la ordin, respectiv ultima prezentare fiind 22.12.2015, cu consecinţa împlinirii termenului la 22.12.2016.

Prin încheierea din 07.03.2018 Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârâta B., având în vedere că data când a luat cunoştinţă partea şi până la data formulării cererii de chemare în judecată nu s-a împlinit termenul legal.

Criticile formulate în apel de către pârâte au vizat soluţia privind excepţia tardivităţii, încheierea din 20.03.2019 privind respingerea cererii de probatorii şi a obiecţiunilor la expertiză, precum şi condiţiile acţiunii revocatorii.

În cadrul recursului formulat, recurentele-pârâte au invocat nelegalitatea deciziei atacate, invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentele-pârâte au susţinut în esenţă lipsa motivării soluţiei în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa de apel apreciind că soluţia dată în aplicarea art. 1564 C. civ. nu se impune a fi cenzurată.

Înalta Curte constată că, recurenta-pârâtă invocă în mod explicit motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar din felul în care au fost dezvoltate argumentele în cadrul cererii rezultă incidenţa acest motiv de recurs, calea extraordinară de atac fiind analizată din această perspectivă.

Verificând decizia instanţei de apel prin prisma motivului invocat, se constată că nu poate fi realizată o analiză în concret a criticilor, deoarece decizia atacată nu conţine o dezvoltare corespunzătoare a motivelor pentru care instanţa a considerat că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune este neîntemeiată.

În acest context, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a efectuat o analiză incompletă, întrucât, din dispoziţiile art. 1564 C. civ., examinarea s-a rezumat la constatarea importanţei momentului la care creditorul a luat cunoştinţă de existenţa acestuia, fără a stabili, în concret, care este acest moment.

În acest sens, se constată că, potrivit art. 1564 C. civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, dreptul la acţiunea revocatorie se prescrie în termen de un an, de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.

Înalta Curte reţine, în privinţa excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune că instanţele devolutive au efectuat o analiză insuficientă din perspectiva stabilirii momentului la care creditorul a luat cunoştinţă de existenţa prejudiciului, limitându-se doar la constatarea că soluţia dată în aplicarea art. 1564 C. civ. nu se impune a fi cenzurată, aspect ce echivalează cu nemotivarea hotărârii în înţelesul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Se constată că instanţa de apel nu a examinat toate elementele de fapt necesare pentru stabilirea momentului la care creditorul a luat cunoştinţă de existenţa prejudiciului.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti trebuie să cuprindă motivele de fapt şi drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Obligaţia instanţei de a menţiona în mod expres şi explicit în considerentele hotărârii date, care sunt argumentele în măsură să îi susţină soluţia pronunţată apare ca esenţială, din perspectiva textelor normative evocate, ea fiind de natură să înlăture orice arbitrariu, să convingă părţile în litigiu de temeinicia şi legalitatea unei hotărâri.

Nu în ultimul rând trebuie reţinut că motivarea hotărârii este o componentă a principiului dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 paragraful 1 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, în acelaşi timp, o garanţie procesuală care permite exercitarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătoreşti (cauza Ruiz Torja împotriva Spaniei, Boldea împotriva României).

Neprocedând în acest mod, instanţa de recurs se află în imposibilitate de a putea analiza justeţea soluţiei adoptate în întregul său, întrucât nu se poate aprecia concordanţa dintre argumentele instanţei de apel în măsură să susţină soluţia pronunţată cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, situaţie ce echivalează cu o nemotivare în înţelesul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi atrage nulitatea hotărârii, conform art. 175 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Pentru considerentele arătate, constatând că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 497 teza I din acelaşi act normativ, va admite recursul declarat de pârâtele C. Iulia şi J., va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În consecinţă, în raport cu soluţia pronunţată, analiza celorlalte critici ale recurentei-pârâte întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu se mai impune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentele-pârâte C. IULIA şi B. împotriva deciziei civile nr. 36/A-C din 16 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2021.