Revision petition against a decision dismissing a prior revision deemed inadmissible for lack of substantive admissibility under Art. 509(1) CPC

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 928/08.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2019, s-a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 295/2019, în contradictoriu cu pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Arad şi Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti - Comisia de Contestaţii.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuentul A., solicitând admiterea cererii de revizuire şi anularea în tot a deciziei atacate.

Prin decizia civilă nr. 48 din 31 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosar nr. x/2019

a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 928/08.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Arad şi Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti - Comisia de Contestaţii.

Prin cererea de revizuire înregistrată la 25 februarie 2020 la Curtea de Apel Timişoara sub nr. x/2020, revizuentul A. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Arad şi Casa Naţională de Pensii Publice, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa, să dispună revizuirea deciziei nr. 48/31 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ.

Revizuentul solicită revizuirea deciziei civile nr. 48/31 ianuarie 2020 şi în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe motivul încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

In ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa reţine că reclamantul invocă încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, prin raportare la decizia nr. 323/A/20.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş.

Cum hotărârile faţă de care revizuientul invocă existenţa unei contrarietăţi sunt pronunţate de Curţi de Apel diferite, competenţa de soluţionare revine, potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că pentru acest motiv urmează a se declina competenţa de soluţionare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În consecinţă, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale prin decizia nr. 433 din 16 iulie 2020 a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ. formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 48 pronunţată la 31 ianuarie 2020 de către Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Arad şi Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a invocat încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, prin raportare la decizia nr. 323/A/20.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate, Înalta Curte constată următoarele:

Temeiul juridic al cererii de revizuire de faţă, este reprezentat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii cererii, şi a reţinut:

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Totodată, aceleaşi dispoziţii legale exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiţii decât cele statuate prin legea procesuală.

În raport de principiul consacrat prin textul de lege sus evocat, admisibilitatea unei căi de atac, şi pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

Cererea de revizuire este o cale de atac, de retractare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept edictate pentru exercitarea acesteia.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire poate fi formulată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.

Prezenta cerere de revizuire, a fost formulată împotriva unei decizii pronunţate într-o altă cerere de revizuire. Or, această decizie nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., nefiind vreuna din hotărârile strict şi limitativ prevăzute de textul legal împotriva cărora se poate formula cerere de revizuire.

Din acest punct de vedere, actuala redactare a textului nu lasă loc de interpretare asupra faptului că, in afară de cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 509, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiţie de admisibilitate.

Aşa cum s-a arătat, Înalta Curte a fost sesizată cu cererea de revizuire formulată împotriva unei decizii definitive, respectiv decizia civilă nr. 48 de la 31 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosar nr. x/2019, având ca obiect o cerere de revizuire.

Aşadar, din această perspectivă decizia atacată nu este susceptibilă de a fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare, decizia atacată prin prezenta cale de atac, care a soluţionat o cerere de revizuire nu întruneşte condiţia de a evoca fondul.

În concluzie, cererea de revizuire formulată în cauză, nu este admisibilă, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1).

Pe cale de consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva decizia civilă nr. 48 de la 31 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosar nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 48 din 31 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2020.