Bank clauses challenge ends: appeal against peremption ruling dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2015 sub nr. x/2015 reclamanţii A. şi B., au chemat in judecată pe pârâtele S.C. C. S.A. şi D., solicitând constatarea nulităţii absolute a art. 3 din Contractul de credit nr. x/23.08.2007 si Actul adiţional x/19.09.2010 la Convenţia de credit nr. x/2007 potrivit căruia:

"Pe parcursul derulării contractului banca işi rezerva dreptul de o modifica dobânzile, comisioanele si taxele bancare"

Ca efect al nulităţii clauzei care priveşte comisionul de administrare, solicită în temeiul principiului "restitutio in integrum" restituirea sumei plătite percepute abuziv pentru cursul CHF în perioada august 2007- prezent si dobânda aferentă şi constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserata în Contractul de credit si eliminarea acesteia, iar pe cale de consecinţa, restituirea sumei de bani achitata de reclamanţi in temeiul acestei clauze abuzive, de la data încheierii contractului de credit si până în prezent. Totodată, au solicitat stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF-Leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toata perioada derulării contractului; denominarea in moneda naţionala a plăţilor, in virtutea principiului din Regulamentul valutar conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor intre rezidenţi se plăteşte in moneda naţionala; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1912/07.04.2016 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. şi D..

Împotriva sentinţei civile au declarat apel reclamanţii A. şi B., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii primei instanţe şi, pe fond, au solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în apel şi fond.

Prin decizia civilă nr. 830/A din 10 iulie 2018 Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a respins apelul formulat de reclamanţii A. şi B..

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii A. şi B., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 72 din 17 ianuarie 2019 a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Prin încheierea din 16 aprilie 2019, Curtea de Apel Piteşti a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la data de 15 octombrie 2019, recurenţii au solicitat repunerea cauzei pe rol, fixându-se termen de judecată la 03 decembrie 2019.

Prin decizia nr. 1692/R-COM din 3 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a constatat perimat recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 830/A din 10 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, solicită schimbarea în tot a hotărârii Curţii de Apel Piteşti în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

Motive de recurs

Prin cererea de recurs, recurenţii susţin că la instanţa de apel cauza a fost judecată cu lipsă de procedură, întrucât aceştia nu locuiesc în Băile Olăneşti, cum greşit apare în decizia atacată, ci în Băile Govora, astfel că nu au avut cunoştinţă de soluţia dată la ultimul termen de judecată.

În acest context, se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică, întrucât a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 416 C. proc. civ., având în vedere că dosarul nu a rămas în nelucrare, timp de 6 luni, din motive imputabile părţii.

În acest sens, trebuie observat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 418 C. proc. civ., potrivit cărora, cursul perimării este suspendat, cât timp durează suspendarea judecaţii, pronunţată de instanţă, în cazurile prevăzute la art. 413 din acelaşi Cod.

Mai mult decât atât, în perioada pronunţării instanţei pe cererea de primare, majoritatea completurilor de judecată suspendau judecarea cauzelor, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până când Curtea de Justiţie a Uniunii Europene urma să se pronunţe în cauza C-81/19 Şerban vs D. S.A., având în vedere că prezenta cauză are ca obiect îngheţare/stabilizare curs valutar şi are legătură directă cu acest aspect, cu atât mai mult, cu cât la dosarul Curţii de Apel Piteşti a fost înaintată cererea de suspendare, cu privire la care completul de judecată nu s-a pronunţat, aspect în considerarea căruia, recurenţii apreciază că au fost discriminaţi.

Prin întâmpinarea depusă, la 18 martie 2020, intimata-pârâtă D. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Prin încheierea pronunţată în complet de filtru la data de 28 mai 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului iar, prin încheierea pronunţată în complet de filtru la data de 24 septembrie 2020 a respins excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă D. S.A. şi a admis în principiu recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 1692/R - COM din 03 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate şi a temeiurilor de drept incidente, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În dezvoltarea criticilor dezvoltate de recurenţii-reclamanţi şi încadrate de către instanţă în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a invocat neîndeplinirea procedurii de citare, în mod corect, la domiciliul reclamanţilor din Băile Govora, întrucât în decizia recurată se menţionează greşit domiciliul acestora, fiind în Băile Olaneşti.

Critica recurenţilor-reclamanţi privind nelegala citare este nefondată.

Astfel, se constată că În raport de aceste dispoziţii legale şi având în vedere nerespectarea dispoziţiilor art. 93 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 85 şi 107 C. proc. civ., rezultă că pârâta nu a putut lua cunoştinţă de data soluţionării litigiului, când instanţa a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului., hotărârea recurată a fost dată cu respectarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 175 C. proc. civ. (motivul prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.).

Dispoziţiile art. 153 alin. (1) C. proc. civ. impun judecătorului obligaţia încunoştinţării părţilor despre existenţa procesului civil, citarea părţilor fiind garanţia contradictorialităţii şi respectării dreptului la apărare.

La rândul său, art. 153 alin. (2) C. proc. civ., obligă judecătorul să verifice dacă părţile au fost legal citate şi să dispună amânarea judecăţii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Din verificarea dosarului de recurs rezultă că judecata recursului a avut loc la termenul din 03 decembrie 2019, termen despre care recurenţii-reclamanţi au avut cunoştinţă, întrucât au fost legal citati, la adresa din Băile Govora, judeţul Vâlcea, la dosar existând dovada de citare a părţilor la dosar.

Verificând modul de îndeplinire a procedurii de citare faţă de reclamanţi, la termenul de judecată din data de 03 decembrie 2020, când instanţa de recurs a pus din oficiu în discuţia părţilor excepţia de perimare, se constată că aceasta a fost legal îndeplinită, întrucât părţile au fost citate la adresa corectă menţionată în cererea de recurs.

Menţionarea greşită în cuprinsul deciziei recurate a domiciliului recurenţilor-reclamanţi nu este de natură să demonstreze greşita îndeplinire a actului de procedură în discuţie, în prezenta dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare.

Procedând la judecată în absenţa recurenţilor-reclamanţi, care au fost legal citaţi, conform dispoziţiilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ., se constată că în mod corect instanţa de recurs a repus din oficiu cauza pe rol şi a luat în examinare excepţia perimării, apreciată ca fondată în temeiul dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile recurenţilor-reclamanţi referitoare la suspendarea cursului perimării, raportat la necesitatea suspendării judecăţii pricinii în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea cauzei C-81/19 Şerban vs D. S.A., Înalta Curte reţine că acest incident procedural nu a fost dispus în cauza de faţă, pentru a putea constitui temei al suspendării cursului perimării.

Invocarea practicii Curţii de Apel Piteşti faţă de acest motiv este lipsit de relevanţă juridică, în condiţiile în care recurenţii-reclamanţi nu au formulat o cerere în acest sens, iar instanţa nu a apreciat necesar dispunerea acestei măsuri a suspendării judecăţii.

Aşa fiind, constatând că procedura de citare a recurenţilor a fost legal îndeplinită cu respectarea cerinţelor legale, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează să respingă recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 1692/R - COM din 03 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 1692/R - COM din 03 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2020.