Jurisdictional conflict over alternative territorial competence in multi-defendant contractual claims

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele B. S.R.L. şi C. S.R.L. şi a solicitat instanţei obligarea pârâtei în culpă la restituirea sumei de plata sumei de 19.851,50 RON (TVA inclus), pe care o datorează conform facturii nr. x seria x din data 22.02.2017 şi a avizului de însoţire a mărfii nr. 170112 seria x din de 21.02.2017. A mai solicitat obligarea pârâtei C. S.R.L. la plata dobânzii legale/zi de întârziere pentru perioada începând cu data scadenţei şi până în ziua plăţii şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1516 alin. (1), art. 1489 şi următoarele C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3091/2020 din 13 iulie 2020, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată de pârâta C. S.R.L. şi s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Judecătoriei Braşov.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe baza realţiilor comerciale stabilite între ea şi pârâta C. S.R.L., cu care a şi purtat corespondenţa pentru recuperarea prejudiciului suferit prin neplata unor facturi emise pe seama aceleiaşi pârâte.

În aceste condiţii, s-a apreciat că, devreme ce părţile nu au stabilit o clauză atributivă de competenţă, iar pretenţiile sunt formulate cu privire la pârâta C. S.R.L., se cuvine ca stabilirea competenţei să se realizeze în raport de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. şi de împrejurarea că pârâta C. S.R.L. a invocat excepţia, nefiind de acord cu alegerea făcută de reclamantă.

Învestită prin declinare, Judecătoria Braşov a pronunţat sentinţa civilă nr. 9323 din 4 decembrie 2020, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate s-a reţinut că potrivit art. 112 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 116 din acelaşi cod, în materia cererilor care au ca pârâţi mai multe persoane, competenţa teritorială pentru soluţionarea cauzei este alternativă.

S-a apreciat că deşi pârâta C. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj Napoca, pentru chemarea în judecată a unui pârât fictiv, nu a fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. S.R.L., pretins a fi fost chemată în mod fictiv în judecată, doar pentru atragerea competenţei teritoriale a unei anumite instanţe şi nu a fost disjunsă cauza care o priveşte pe această pârâtă, astfel încât instanţa a rămas sesizată cu cererea de chemare în judecată a celor două pârâte indicate de reclamantă, respectiv B. S.R.L., cu sediul în Cluj Napoca şi C. S.R.L., cu sediul în Braşov.

Aşadar, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererea poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre pârâţi, precum şi art. 116 C. proc. civ., reclamanta făcând alegerea între cele două instanţe deopotrivă competente prin cererea de chemare în judecată. De asemenea, aceasta s-a opus admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj Napoca prin răspunsul la întâmpinare formulat, motiv pentru care a apreciat că Judecătoria Cluj-Napoca este instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza.

În consecinţă, faţă de faptul că pârâta B. S.R.L. are sediul în Cluj Napoca, iar pârâta C. S.R.L. are sediul în Ghimbav, iar conform art. 116, în situaţia în care competenţa instanţei este alternativă reclamantul alege între mai multe instanţe competente, fiind sesizată Judecătoria Cluj Napoca cu cererea de chemare în judecată formulată, s-a concluzionat că Judecătoria Braşov nu este competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată, ci Judecătoria Cluj-Napoca.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o acţiune în răspundere civilă contractuală prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea uneia dintre pârâtele B. S.R.L. şi C. S.R.L., la plata sumei de 19.851,50 RON reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria x nr. x/22.02.2017, învederând că pârâta B. S.R.L. a efectuat comanda mărfii livrate, iar aceasta a fost recepţionată de către pârâta C. S.R.L.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel".

Regula înscrisă în art. 107 din C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial. Totodată, potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia".

Se observă că în speţă, în raport de obiectul şi cauza cererii introductive, pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată competenţa teritorială este de ordine privată.

Prin urmare, se pot reţine, de asemenea, şi prevederile cuprinse în art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Aşadar, în cazul în care sunt chemaţi în judecată mai mulţi pârâţi, cum este situaţia în speţa de faţă, cererea de chemare în judecată se poate introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre aceşti pârâţi, alegerea aparţinând reclamantei.

În speţă, sunt deopotrivă competente atât instanţa de la sediul pârâtei B. S.R.L., respectiv Judecătoria Cluj-Napoca, cât şi instanţa de la sediul pârâtei C. S.R.L., respectiv Judecătoria Braşov.

Or, se constată că reclamanta a ales să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Cluj-Napoca, instanţă competentă teritorial faţă de pârâta B. S.R.L., al cărei sediu se află Cluj-Napoca.

Nu poate fi primit argumentul pârâtei C. S.R.L. potrivit căruia reclamanta a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. doar pentru a atrage competenţa Judecătoriei Cluj-Napoca, în condiţiile în care reclamanta a precizat că nu ştie care dintre cele două pârâte este responsabilă de plata produselor livrate.

Or, chiar pârâta C. S.R.L. a formulat cerere de chemare în garanţie a pârâtei B. S.R.L., invocând faptul că aceasta este responsabilă de achitarea obligaţiei faţă de reclamantă; a arătat că pârâta B. S.R.L. a comandat de la reclamantă anumite ambalaje în cantitatea şi cu specificaţiile indicate, iar acestea au fost livrate direct ei, deoarece produsele ce urmau a fi ambalate se aflau în depozitul său, motiv pentru care această pârâtă este cea care trebuie să suporte preţul ambalajelor livrate.

Faţă de cele arătate mai sus, competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Cluj-Napoca, prima instanţă sesizată.

Raportat considerentelor expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj- Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2021.