Mandate contract damages appeal annulled for lack of illegality grounds

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamanta SOCIETATEA A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA B. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata integrală a sumei de 276.544,91 RON şi a penalităţilor aferente reprezentând prejudiciu material cauzat societăţii prin neexecutarea culpabilă a obligaţiilor asumate prin contractul de mandat nr. x/11.04.2016. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1350, art. 1518, art. 1530, art. 1531, art. 2018 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3526F din 10 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Societatea B. S.R.L..

Împotriva acestei sentinţe, atât reclamanta A. S.R.L., cât şi pârâta B. S.R.L. au formulat cereri de apel, iar, prin decizia civilă nr. 1423 din 26 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1423 din 26 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În argumentarea recursului, după un scurt istoric al cauzei, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, au nesocotit susţinerile societăţii recurente precum şi probele depuse în dovedirea acestora, sentinţele pronunţate necuprinzând motivele pe care se întemeiază.

Astfel, precizează că a susţinut şi a dovedit cu actele aflate la dosarul cauzei că intimata-pârâtă i-a transmis electronic în 13.04.2016 atât cererea de declanşare a procedurii insolvenţei, cât şi acţiunea în pretenţii împotriva debitorului recurentei, Societatea C. S.R.L..

În opinia sa, dacă apelanta-pârâtă ar fi înţeles să-şi execute mandatul cu diligenţa unui bun proprietar, aceasta ar fi introdus mai întâi acţiunea în pretenţii şi abia la finalizarea acesteia, în cazul unei soluţii nefavorabile, ar fi putut supune atenţiei societăţii recurente posibilitatea de introducere a unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei. Modul în care au fost înregistrate dosarele indică faptul că intenţia intimatei-pârâte a fost de la început aceea de a obţine radierea debitorului recurentei, încasarea onorariului şi nicidecum recuperarea debitelor.

În ceea ce priveşte cererea de insolvenţă împotriva debitorului societăţii recurente, solicită instanţei de recurs să observe că societatea recurentă nu a fost reprezentată nici în faţa instanţei de judecată şi nici în adunările creditorilor, deşi era creditor majoritar şi avea posibilitatea de a formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 169 din Legea nr. 85/2014. Consideră că prin inacţiunile sale, intimata-pârâtă a prejudiciat societatea recurentă în condiţiile în care în 3 procese-verbale ale adunării creditorilor, administratorul judiciar constată, ca urmare a nereprezentării societăţii noastre sau a neexercitării dreptului de vot, că nu este întrunit cvorumul pentru formularea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale. Apreciază că, în cazul în care intimata-pârâtă şi-ar fi îndeplinit obligaţiile asumate şi ar fi oferit consultanţa juridică adecvată, recurenta ar fi avut posibilitatea, în calitate de creditor majoritar, să formuleze, ca ultim demers, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale şi să-şi recupereze prejudiciul.

Or, din înscrisurile depuse în dosar rezultă că intimata-pârâtă a privat societatea recurentă de orice posibilitate de recuperare a creanţelor.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Intimata-pârâtă Societatea B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea apărărilor intimatei-pârâte.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 26 iunie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, susţinând, în esenţă, admisibilitatea în principiu a recursului, apreciind, totodată, că motivele invocate pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă SOCIETATEA A. S.R.L. din perspectiva criticilor indicate, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurenţi a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţa de control judiciar în fundamentarea acesteia.

În susţinerea recursului au fost invocate formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (precizate prin punctul de vedere la raportul întocmit în cauză), fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, simpla nemulţumire a recurentei cu privire la soluţia pronunţată pe fondul cauzei, fără a formula critici de nelegalitate la adresa hotărârii care formează obiectul prezentului recurs, nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1423 din 26 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1423 din 26 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2020.