Mortgage foreclosure objection: interruption of peremption deadline by timely reinstatement request

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 31 mai 2016 pe rolul Tribunalului Arad, secţia Civilă, sub număr de dosar x/2016, contestatoarea A. S.A. (în prezent B. S.A.), în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., a solicitat instanţei să se constate neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a notificării formulate de către pârâţi şi obligarea acestora la suportarea cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 77/2016, art. 148 alin. (2) din Constituţie şi art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Prin sentinţa civilă nr. 890 din 23 februarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Arad a admis contestaţia împotriva notificării de dare în plată formulată de contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., având ca obiect contestaţie la darea în plată şi, în consecinţă:

A constatat neîndeplinite condiţiile de admisibilitate a procedurii de dare în plată, cu privire la stingerea obligaţiilor izvorâte din contractul de credit ipotecar nr. x din data de 23 mai 2007, încheiat între părţi.

A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de Legea nr. 77/2016.

Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel pârâţii C. şi D. solicitând ca, în urma admiterii căii de atac, să se modifice, în totalitate, hotărârea apelată, în sensul respingerii contestaţiei formulate de A. S.A.

Au solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 228 din 31 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Arad s-a respins apelul formulat de către apelanţii-pârâţi C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 890 din data de 23 februarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Arad, în contradictoriu cu intimata-contestatoare A. S.A. Bucureşti. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei anterior menţionate, au declarat recurs pârâţii D. şi C., solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea deciziei atacate şi, în rejudecare, admiterea apelului şi respingerea contestaţiei formulate, cu acordare cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea pronunţată la 13 martie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a suspendat judecata cauzei privind pe recurenţi D. şi C. şi pe intimata-contestatoare A. S.A., în prezent B. S.A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 729/R din 24 octombrie 2019, pronunţată în cauză, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a constatat perimat recursul formulat de către recurenţii-pârâţi D. şi C. împotriva deciziei civile nr. 228 din data de 31 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2016.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, din cuprinsul actelor dosarului rezultă că recursul declarat de către pârâţii D. şi C. a fost suspendat prin încheierea de la 13 martie 2019, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi, de la această dată şi până la data de 24 octombrie 2019, cauza a stat în nelucrare din vina părţilor, neefectuându-se nici un act de procedură în vederea continuării judecării.

Curtea de Apel a evocat dispoziţiile art. 416 alin. (1) şi 420 C. proc. civ. şi, reţinând că la 23 octombrie 2019 recurenţii-pârâţi au depus la dosarul cauzei o cerere de reluare a judecăţii, a observat că la momentul respectiv intervenise deja perimarea, în raport cu termenul de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., pârâţii C. şi D. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 729/R din 24 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, respingerea sesizării privind perimarea şi admiterea recursului formulat împotriva deciziei nr. 228 din 31 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Arad.

Au precizat că 12 septembrie 2019, înainte de expirarea termenului de 6 luni, au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, prin avocat, care a fost trimisă Curţii de Apel Timişoara, prin poştă.

Au apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că, prin hotărârea supusă recursului, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, au arătat că, potrivit prevederilor art. 183 alin. (1) C. proc. civ., actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen,

Au susţinut că, din dosarul electronic al Curţii de Apel Timişoara rezultă că cererea lor de repunere pe rol a fost înregistrată la data de 23 octombrie 2019, însă cererii nu i-a fost ataşat plicul prin care aceasta a fost expediată.

Au precizat că, din conţinutul documentului depus la dosarul de recurs rezultă că, în cauză, cererea de repunere pe rol a fost depusă cu respectarea dispoziţiilor art. 183 alin. (1) C. proc. civ.

Făcând trimitere la textul art. 175 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., au apreciat că hotărârea de constatare a perimării este lovită de nulitate, fiind dată cu încălcarea normelor procedurale mai sus citate, prin constatarea perimării fiindu-le cauzată o vătămare (lipsirea acestora de posibilitatea de beneficia de judecata recursului), care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea deciziei recurate, cu consecinţa repunerii cauzei pe rol.

Astfel, au susţinut că cererea de repunere pe rol a cauzei a fost formulată în termenul legal de 6 luni.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 mai 2020, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

La 23 septembrie 2020 a fost admis în principiu recursul, fiind acordat termen pentru 11 noiembrie 2020 în vederea soluţionării acestuia.

Înalta Curte, analizând recursul prin prisma motivelor invocate constată că acesta este fondat pentru considerentele ce succed:

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii în nelucrare, din vina părţii, un anumit timp, prevăzut de lege.

Perimarea este atât o sancţiune procedurală, care intervine pentru nerespectarea termenului stabilit de lege, cât şi o prezumţie de desistate, dedusă din nestăruinţa vreme îndelungată în judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 din noul C. proc. civ., " (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."

Art. 417 din acelaşi cod statuează că:

"Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

Pentru a întrerupe termenul de perimare, actul de procedură trebuie să aibă ca scop repunerea pe rol în vederea judecării cauzei şi să îndeplinească cerinţele prevăzute de lege pentru întocmirea sa valabilă.

În vederea constatării perimării, instanţa are obligaţia de a verifica dacă cererea a rămas în nelucrare vreme de 6 luni din culpa părţii, dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, să nu existe o cauză de stingere a procesului, prevăzută de o normă specială care se aplică cu prioritate.

Înalta Curte constată că prin încheierea din 13 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., la 12 septembrie 2019, pârâţii E. şi F. au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, expediată prin poştă (conform ştampilei aplicate pe plic, fila x verso din dosarul Curţii de Apel Timişoara), aşadar înainte de împlinirea termenului de perimare, fiind astfel îndeplinită condiţia îndeplinirii unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului, de partea care justifică un interes.

Având în vedere că la data formulării cererii de repunere pe rol, respectiv 12 septembrie 2019, nu fusese împlinit termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. pen. civilă, Curtea de Apel Timişoara, în mod greşit, a reţinut că erau îndeplinite cerinţele impuse de legiuitor pentru aplicarea acestei sancţiuni procedurale.

Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată ca fiind fondate criticile invocate în recurs şi care, sub aspectul conţinutului pot fi încadrate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reţinându-se încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenţii-pârâţi C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 729/R din 24 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-pârâţi C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 729/R din 24 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2020.