Annulling appeal dismissal for minor court fee deficiency based on prior judicial validation and procedural good faith

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2020

Analizând actele de la dosar şi decizia recurată, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă, la 04.12.2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 243.527,39 RON, reprezentând chirie restantă şi de 24.190,4 RON, cu titlu de dobândă legală aferentă debitului principal calculată până la 22.11.2018, precum şi la plata dobânzii în continuare până la achitarea efectivă a debitului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1.164, art. 1.166, art. 1.270, art. 1.350 şi art. 1.796 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 224/14.03.2019, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă a admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 267.717,79 RON, din care 243.527,39 RON, cu titlu de chirie restantă şi 24.190,40 RON, cu titlu de dobândă legală calculată până la 22.11.2018, precum şi în continuare dobânda legală aplicabilă pentru datoriile comerciale născute în raporturile juridice încheiate între profesionişti, calculată asupra sumei de 243.527,39 RON, până la achitarea efectivă a debitului.

Împotriva acestei sentinţei, pârâta a declarat apel care a fost anulat ca insuficient timbrat. prin decizia civilă nr. 854/A din 07.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate.

În motivarea recursului, după prezentarea situaţiei de fapt, recurenta a susţinut că iniţial a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 365 RON, iar ulterior a găsit lângă cutia poştală, pe sol, un plic deteriorat de ploaie fără a se înţelege cu exactitate suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru, fapt pentru care a telefonat la arhiva instanţei unde a fost informat cu privire la cuantumul datorat, respectiv 2.770 RON.

La primul termen, 25.09.2019, administratorul societăţii a fost în sala de judecată şi a prezentat dovada plăţii taxei judiciare de timbru, neexistând obiecţiuni ale instanţei care să sesizeze omisiunea achitării unei diferenţe de 6,09 RON.

Totodată, la termenul din 25.09.2019, instanţa a consemnat depunerea chitanţei în sumă de 2.770 RON reprezentând diferenţa taxei judiciare de timbru, astfel cum s-a pus în vedere prin citaţie, fiind acordat un nou termen la 07.11.2019, dată la care apelul i-a fost anulat ca insuficient timbrat.

Cu privire la deteriorarea plicului, recurenta a susţinut că nu are nicio vină, că de la arhivă i s-a comunicat cuantumul unei taxe judiciare de timbru în sumă de 2.770 RON, iar la primul termen instanţa a stabilit că apelul este corect timbrat.

În drept, au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepţia netimbrării recursului, în temeiul art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., întrucât recurenta nu a făcut dovada plăţii unei taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.645,02 RON, în raport cu valoarea patrimonială a litigiului, astfel că recursul este insuficient timbrat.

A mai invocat şi excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că motivele de recurs invocate de recurentă nu se încadrează în cele de la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, deoarece instanţa de apel în mod corect a anulat ca insuficient timbrat apelul, având în vedere că recurenta nu a achitat integral taxa judiciară de timbru.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea 23.09.2020 au fost respinse excepţiile insuficientei timbrări şi nulităţii recursului, fiind admis în principiu recursul declarat în cauză, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să îl admită pentru următoarele considerente:

Chestiunea de drept supusă analizei, ce vizează greşita dispoziţie de anulare a apelului ca insuficient timbrat, urmează a fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Acest motiv de recurs este întemeiat, având în vedere încălcarea de către instanţa de apel a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii actului de procedură întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor de procedură.

Aşadar, decizia instanţei de apel este criticată sub aspectul greşitei admiteri a excepţiei insuficientei timbrări a apelului şi, în consecinţă anularea acestuia, la termenul din 07.11.2019, constatându-se neachitată diferenţa de 6,09 RON, în contextul în care la un termen anterior, 25.09.2019, instanţa a consemnat în încheiere îndeplinirea cerinţei referitoare la timbraj, astfel cum i s-a pus în vedere părţii prin citaţia emisă.

Analizând actele de procedură efectuate de insstanţa de apel, Înalta Curte constată că stabilirea taxei judiciare de timbru s-a făcut prin aplicarea art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, iar în sarcina apelantei a fost instituită obligaţia achitării diferenţei sumei de 2.776,09 RON pentru apelul promovat. În acest sens s-a transmis apelantei înştiinţare cu privire la obligaţia achitării taxei judiciare de timbru.

Conform dispoziţiilor art. 32 şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, apelanta a executat obligaţia, astfel încât la termenul de judecată din 25.09.2019 a consemnat, prin reprezentantul legal, o taxă judiciară de timbru care atesta îndeplinirea obligaţiei de plată până la limita sumei de 2.770 RON.

Curtea de apel, prin încheierea din 25.09.2019, a luat act de achitarea taxei judiciare de timbru "aşa cum i s-a pus în vedere prin citaţia emisă", validând aşadar îndeplinirea obligaţiei fiscale.

Din acest punct de vedere, constatările grefierului de şedinţă au fost validate de instanţa de judecată, atâta vreme cât nu s-au formulat observaţii referitoare la caracterul insuficient al taxei judiciare de timbru.

Încheierea întocmită la 25.09.2019 conţine statuări preparatorii, cu privire la care, în cursul procedurii, se putea reveni doar motivat, revenire justificată de împrejurări procesuale noi, care nu existau la data măsurilor iniţial adoptate.

Întrucât la termenul de judecată ulterior intimata a invocat excepţia insuficientei timbrări, determinată de neachitarea unei diferenţe de 6,09 RON, curtea de apel, fără a avea în vedere consecinţele impuse de art. 235 C. proc. civ., cu privire la cele reţinute anterior referitor la timbraj, a anulat apelul ca insuficient timbrat.

Or, în acest context, dispoziţiile procedurale impuneau instanţei de apel, în acord cu art. 22 şi art. 7 C. proc. civ., să constate contextul în care s-a produs nerespectarea obligaţiei de către apelantă şi să reţină că aceasta a fost favorizată de lipsa de diligenţă a instanţei în îndeplinirea obligaţiei proprii de verificare a taxei judiciare de timbru.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât partea şi-a arătat disponibilitatea de achitare a diferenţei de 6,09 RON, arătând contextul în care s-a produs eroarea de fapt asupra cuantumului real al taxei, iar diferenţa taxei de timbru avea un caracter minor comparativ cu taxa deja achitată.

De aceea, aplicarea în aceste circumstanţe a sancţiunii prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 apare ca fiind nu doar imprevizibilă şi excesivă, dar nu este pusă în relaţie exclusivă cu culpa părţii apelante, ci favorizată de omisiunile şi lipsa de rol activ a instanţei de apel.

Procedând astfel, prin aplicarea sancţiunii anulării apelului ca insuficient timbrat, recurentei i-a fost produsă o vătămare ce nu poate fi acoperită decât prin anularea hotărârii pronunţate în aceste condiţii, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca urmare a nesocotirii principiului contradictorialităţii şi încălcării dreptului la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ., iar în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi Cod, va admite recursul declarat de pârâtă, va casa şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 854/A/07.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza curţii de apel spre o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2020.