Insurance dispute: Recourse barred by statutory exclusion of appeal for insurance matters under new procedural law
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal's decision in force, which had reversed a first-instance judgment and ultimately dismissed the plaintiff's insurance claim. The dispute concerned a mandatory car insurance policy, where the policyholder sued for the insured amount after her vehicle was stolen and she allegedly failed to hand over the vehicle registration certificate, which was contained in a bag inside the stolen car. The appellant argued that this failure was not a contractual exemption and cited the lower court's error in finding only one key was handed over. Deciding on the procedural threshold, the High Court ruled that the appeal was inadmissible because, under the Civil Procedure Code as amended in 2018, final decisions in insurance disputes are not subject to appeal; although the lower decision incorrectly stated it was appealable, the new law applies only to cases initiated after its entry into force, and since this case was initiated in January 2019, the judgment became final and unappealable upon pronouncement.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ, art. 503 alin. (3) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 508 alin. (4) C. proc. civ, Articolul 483 alin. (2) C. proc. civ; Insurance dispute: Recourse barred by statutory exclusion of appeal for insurance matters under new procedural law: Împotriva acestei decizii, S.C. B. S.A. a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., coroborat cu art. 503 alin. (3) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2020
Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 31.01.2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 47.007 euro, reprezentând suma asigurată potrivit poliţei de asigurare facultativă nr. CRT 068732859, precum şi la plata dobânzilor legale aferente acestei sume de la data introducerii cererii, stabilită în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat art. 1.350, art. 2.199 şi urm. C. civ., Legea nr. 136/1995.
Prin sentinţa nr. 281/Fciv/02.07.2019, Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 39.734,40 Euro, cu titlu de despăgubiri, precum si dobânda legală aferentă sumei de la data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin decizia nr. 362/A/13.11.2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia tardivităţii apelului şi a respins ca tardiv declarat apelul pârâtei; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii, S.C. B. S.A. a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., coroborat cu art. 503 alin. (3) C. proc. civ.
Prin decizia nr. 52/A/20.02.2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis contestaţia în anulare şi a anulat decizia nr. 362/A/13.11.2019, pronunţată de aceeaşi instanţă şi, în rejudecare, a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea; a obligat intimata- reclamantă la plata sumei de 2.533,52 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.
În motivare, după prezentarea situaţiei de fapt, a susţinut că instanţa de apel a încălcat art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., arătând că dacă instanţa a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 136/1995, ar fi trebuit să indice normele legale aplicabile şi să se raporteze la acestea.
A mai susţinut că au fost aplicate greşit normele de drept material care reglementează instituţia plăţii nedatorate.
Sub acest aspect, recurenta a relevat că a fost în imposibilitate obiectivă de a preda certificatul de înmatriculare, acesta aflându-se în borsetă în autoturismul furat, chestiune ce nu poate constitui o cauză de exonerare de răspundere contractuală a asigurătorului, în acest sens fiind şi jurisprudenţa în materie, şi anume decizia nr. 1172/2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A mai arătat că, de altfel, a predat asigurătorului atât cartea de identitate a autovehiculului, cât şi cele două rânduri de chei, instanţa de apel reţinând eronat că a fost predată o singură cheie.
În continuare, a mai susţinut că a accepta interpretarea dată de instanţa de apel, ar însemna lipsirea de eficienţă a contractului de asigurare încheiat tocmai în scopul protejării împotriva unor astfel de evenimente.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimata S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., în art. 457.
Recursul are ca obiect decizia nr. 52/A/20.02.2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă într-un litigiu circumscris sferei asigurărilor - pretenţii, pornit la 31 ianuarie 2019, în condiţiile de la art. 508 alin. (3) teza I C. proc. civ. potrivit căruia "Dacă motivul de contestaţie este întemeiat, instanţa va pronunţa o singură hotărâre prin care va anula hotărârea atacată şi va soluţiona cauza".
De asemenea, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este suspusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Articolul 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (...) în cererile pronunţate în materia (...) asigurărilor (...)". Deşi este adevărat că în cuprinsul dispozitivului deciziei atacate cu recurs curtea de apel a menţionat că decizia este susceptibilă de recurs, această menţiune ignoră dispoziţiile art. 24 C. proc. civ. care arată că "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" şi împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost formulată la 31.01.2019.
Legiuitorul a suprimat, deci, calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care sunt incluse şi cele vizând asigurările.
Aşa fiind, decizia împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs este definitivă de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată şi cu recurs.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, va respinge ca inadmisibil recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 52/A/20.02.2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2020.