Municipality’s appeal on heating-point damages deemed unfounded; case remanded for appellate damages hearing.

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2020

Analizând actele dosarului şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10.03.2017 pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. TERMICA S.A. Botoşani, în faliment, prin lichidator judiciar C.I.I. A., a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Botoşani, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata unor despăgubiri în cuantum de 10.893.066,89 RON, reprezentând fructele civile produse de cele 36 de clădiri puncte termice proprietatea sa, culese fără drept în perioada cuprinsă între 01.07.2010 şi data predării efective a imobilelor, ca urmare a anulării transferului patrimonial operat în baza facturii fiscale nr. x/01.07.2010, prin decizia nr. 2955/14.03.2014, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2010, sumă la care sa adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data achitării efective a acesteia, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul Municipiul Botoşani a formulat întâmpinare şi o cerere reconvenţională, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a actelor constitutive ale S.C. TERMODISTRIBUŢIE S.A. Botoşani şi S.C. TERMICA S.A. Botoşani, cu privire la includerea în capitalul social a clădirilor puncte termice evaluate ca aport social în sumă de 1.762.661,33 RON.

Faţă de obiectul cererii reconvenţionale, reclamanta-pârâtă a invocat excepţia puterii de lucru judecat, raportat la cele statuate de Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 2955/14.03.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2010.

Prin încheierea din 19.09.2017, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Consiliului Local Botoşani.

Prin sentinţa nr. 760/07.12.2018, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia puterii de lucru judecat şi a respins cererea principală; a admis cererea reconvenţională, a constatat nulitatea absolută parţială a actului constitutiv al S.C. TERMODISTRIBUŢIE S.A. Botoşani, respectiv a art. 8 din statutul societăţii, autentificat de B.N.P. B., prin încheierea nr. 3346/25.06.1998 şi a actului adiţional din 16.07.1999, precum şi a actului constitutiv al S.C. TERMICA S.A., respectiv a art. 6 din statutul societăţii, autentificat de B.N.P. B., prin încheierea nr. 1349/22.03.2000, cu privire la includerea în capitalul social al acestora a clădirilor puncte termice indicate în anexa 2d ca aport social şi a obligat reclamanta-pârâtă S.C. TERMICA S.A. la plata către pârâtul-reclamant Municipiul Botoşani a sumei de 10.933,77 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. TERMICA S.A. Botoşani, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă A., a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 201/21.06.2019, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi, în rejudecare, a respins cererea reconvenţională, ca nefondată, fixând termen în vederea judecării cererii principale la data de 05.09.2019, cu citarea părţilor. Ulterior, prin încheierea din 05.09.2019, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a suspendat judecata apelului, până la soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 201/21.06.2019.

Împotriva deciziei nr. 201/21.06.2019, Municipiul Botoşani şi Consiliul Local al Municipiului Botoşani au declarat recurs, solicitând casarea sa şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, au susţinut că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În acest sens, au evocat dispoziţiile art. 135 şi 136 alin. (3) din Constituţia României, art. 72 din Legea nr. 69/1991 şi art. 3 din Legea nr. 213/1998 şi au subliniat că centralele termice incluse în capitalul social şi în patrimoniul S.C. TERMICA S.A. aparţin domeniului public al Municipiului Botoşani, aceste bunuri fiind proprietate publică, potrivit legii, astfel că aparţin de drept domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale.

Potrivit recurenţilor, este irelevant caracterul exemplificativ al anexei III la Legea nr. 213/1998, invocat de intimată, din moment ce bunurile în litigiu sunt proprietatea publică a autorităţii administrativ-teritoriale prin declaraţia legii (art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998).

Mai mult, au arătat că Legea nr. 213/1998 stipulează că sunt proprietatea publică a municipiilor reţelele de termoficare şi instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente.

Or, potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998, bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, iar actele juridice încheiate cu încălcarea acestor prevederi sunt lovite de nulitate absolută; totodată, caracterul inalienabil şi insesizabil al acestor bunuri, consacrat de dispoziţiile art. 136 alin. (4) din Constituţie, art. 74 din Legea nr. 169/1991 şi art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, interzice dobândirea ori înstrăinarea acestora prin acte juridice civile, ele fiind scoase din circuitul civil.

Conform dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Constituţia României, bunurile proprietate publică pot fi date numai "în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate" sau "pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică", în condiţiile unei legi organice.

Prin urmare, legea fundamentală interzice includerea bunurilor proprietate publică în capitalul social sau în patrimoniul unor societăţi comerciale.

Pe de altă parte, conform art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/1997, aprobată prin Legea nr. 207/1997 "în capitalul social al societăţilor comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome nu se includ bunuri proprietate publică.

Au arătat recurenţii că la data înfiinţării S.C. TERMODISTRIBUŢIE S.A. (iunie 1998) erau în vigoare dispoziţiile legale evocate mai sus, iar prin Hotărârea Consiliului Local Bacău nr. 16/21.02.1996 a fost aprobată, în temeiul Legii nr. 69/1991, lista bunurilor aparţinând domeniului de interes public local, care include toate bunurile aflate în litigiu.

Totodată, la data înfiinţării S.C. TERMICA S.A. - 29 martie 2000 - erau în vigoare atât dispoziţiile O.U.G. nr. 30/1997, care interziceau includerea în capitalul social a bunurilor proprietate publică, precum şi cele ale Legii nr. 213/1998, astfel că bunurile în litigiu nu puteau fi incluse în patrimoniul acestei societăţi.

În acest context, au subliniat că dispoziţiile Legii nr. 31/1990 nu sunt derogatorii de la regimul juridic al proprietăţii publice şi au susţinut că prin considerentele deciziei nr. 3908/17.12.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Suceava a reţinut, cu referire la reabilitarea şi modernizarea punctelor termice Pacea 2, Bucovina, Griviţa 5 şi Griviţa 6 (imobile care sunt disputate şi în noul litigiu) că "obiectul autorizaţiilor de construire a constat în reabilitarea şi modernizarea unor bunuri proprietate publică", că "aplicabile în cauză sunt dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, conform cărora reţelele de termoficare cu instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente aparţin domeniului public", astfel încât "în mod evident S.C. Termica S.A. Botoşani nu putea fi titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse investiţiei" şi că "în mod greşit S.C. Termica a înregistrat în contabilitate bunurile publice ca mijloace fixe, nerespectând dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 1031/1999."

În opinia recurenţilor, cele reţinute de Curtea de Apel Suceava sunt pe deplin opozabile S.C. TERMICA S.A. şi se bucură de putere de lucru judecat, conform art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la principiul de drept conform căruia cine trebuie să garanteze pentru evicţiune nu poate să evingă, au arătat că garanţia nu produce efecte dacă evicţiunea derivă dintr-o lege care, stabilind regimul juridic al dreptului de proprietate, interzice înstrăinarea.

În altă ordine de idei, au subliniat că potrivit actelor constitutive, calitatea de acţionar unic o are Consiliul Local al Municipiului Botoşani, care nu este şi proprietarul bunurilor aportate, incluse în capitalul social. Proprietarul centralelor termice este unitatea administrativ-teritorială, respectiv Municipiul Botoşani, iar nu Consiliul local, care este doar autoritate deliberativă, conform art. 136 alin. (2) din Constituţie şi art. 21, 119-120 din Legea nr. 215/2001.

Din acest considerent, Municipiului Botoşani, care este titularul dreptului de proprietate, dar nu este parte în contractul de societate, oricum nu i se poate opune excepţia de garanţie pentru evicţiune.

Au mai arătat recurenţii că este irelevant faptul că hotărârile de consiliu local, în baza cărora s-a înfiinţat S.C. TERMICA S.A., nu au fost atacate de prefect, în contextul în care, conform dispoziţiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958 şi art. 1247 C. civ., nulităţile absolute au caracter de ordine publică, putând fi invocate chiar şi din oficiu.

Pe de altă parte, actele constitutive ale unei societăţi comerciale, al cărui acţionar unic este o autoritate administrativă, nu sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, natura juridică a acestora fiind, evident, una comercială.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 30.09.2019, intimata a depus întâmpinare, iar la 17.10.2019, recurenţii au răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 01.07.2020, a fost admis în principiu recursul, stabilindu-se termen în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge, având în vedere considerentele care vor fi redate în cele ce urmează.

Într-un prim motiv al recursului, recurenţii Municipiul Botoşani şi Consiliul Local al Municipiului Botoşani au susţinut că centralele termice incluse în capitalul social al S.C. TERMICA S.A. sunt bunuri care aparţin domeniului public al Municipiului Botoşani în temeiul art. 135 din Constituţia României şi art. 72 din Legea nr. 69/1991, că aveau acest regim încă dinainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998, fiind bunuri care, potrivit legii sunt de uz sau interes public local. Ele aparţin patrimoniului public în temeiul legii, astfel că regimul lor juridic nu poate fi schimbat prin hotărârea instanţei de judecată ori prin acte cu caracter administrativ, fiind, astfel, inalienabile.

A mai susţinut recurenta că aceste bunuri au fost reconfirmate ca aparţinând domeniului public local şi prin art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, care în anexa III prevede că aparţin domeniului public de interes local "reţelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, staţiile de tratare şi epurare a apelor uzate, cu instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente".

Subliniind caracterul lor de bunuri insesizabile şi inalienabile, recurenţii au arătat că în cauză se impune admiterea acţiunii reconvenţionale pentru constatarea nulităţii absolute a actelor juridice care au înfrânt acest regim, în acord şi cu dispoziţiile art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome, prin care se arată că în capitalul social al societăţilor comerciale nu se includ bunuri de natura celor prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţia României, adică cele declarate de uz sau interes public.

Analizând acest motiv de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniază că recurenţii nu au făcut dovada apartenenţei bunurilor în discuţie la domeniul public local la data efectuării aportului, pentru ca acestora să le fie aplicat regimul juridic trasat de dispoziţiile legale evocate în recurs.

Regimul juridic al clădirilor - puncte termice, enumerate de recurenţi în cererea reconvenţională formulată în faţa primei instanţe, a fost analizat prin hotărâri judecătoreşti anterioare, valorificate în apel cu putere de lucru judecat. Astfel, instanţa de apel a reţinut, că prin decizii succesive definitive s-a tranşat regimul juridic al punctelor termice - clădiri, statuându-se că acestea nu aparţineau domeniului public al municipiului.

Astfel, după ce, prin decizia nr. 2955/14.03.2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava a fost anulat transferul de proprietate asupra clădirilor, reprezentând puncte termice, din patrimoniul S.C. TERMICA S.A. în patrimoniul Municipiului Botoşani, cu motivarea că nu s-a respectat procedura prevăzută de lege pentru trecerea bunurilor din domeniul privat al societăţii în domeniul public al municipalităţii, prin sentinţa nr. 323/19.04.2018 pronunţată de Tribunalul Botoşani, definitivă prin decizia nr. 3045/12.11.2018, avându-se în vedere că obiectul predării în constituia numai clădirile - puncte termice, iar nu şi instalaţiile, staţiile, sistemele de măsuri, control şi automatizare etc., situate în aceste clădiri - deoarece acestea din urmă aparţineau domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale -, dar şi suita actelor încheiate în legătură cu acestea, s-a statuat că anterior încheierii Protocolului nr. 8555/3.05.2010 şi emiterii H.G. nr. 70/2011, clădirile punctelor termice în discuţie nu au figurat în domeniul public al municipiului. Prin aceeaşi sentinţă s-a subliniat că trebuie făcută o distincţie precisă între situaţia clădirilor punctelor termice şi cea a instalaţiilor din punctele termice care, potrivit Protocolului din 26.08.1998 au fost evidenţiate ca făcând parte din domeniul public al Municipiului Botoşani şi au fost concesionate societăţii de termoficare S.C. TERMICA S.A.

Pe aceste premise, instanţa de apel a statuat că, invocându-se aspecte anterioare pronunţării deciziilor evocate, şi analizând Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Botoşani cu nr. 83/1998 şi nr. 23/2000 rezultă că bunurile aportate la capitalul social al S.C. TERMICA S.A., înfiinţată prin fuziunea S.C. TERMODISTRIBUŢIE S.A. Botoşani şi S.C. CET S.A. Botoşani au aparţinut, data efectuării aportului, domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale şi aveau acelaşi regim inclusiv în anul 2014, data pronunţării deciziei nr. 2955.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte subliniază că, dincolo de faptul că prin acest motiv de recurs se invocă o suită de norme de drept prezentate sub aspect teoretic, recurenţii nu au putut demonstra şi temeinicia afirmaţiilor care reprezintă conţinutul primului motiv de casare. Curtea de apel a valorificat judicios în plan probatoriu efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârilor evocate, reţinând că acestea opun cele definitiv statuate asupra caracterului şi regimului bunurilor aportate în capitalul social al S.C. TERMICA S.A. Prin aceste hotărâri s-a stabilit că la data efectuării aportului social bunurile aportate de Municipiul Botoşani se aflau în proprietatea privată a unităţii administrative, chestiune care nu mai poate fi contrazisă, instanţa de apel concluzionând că transferul proprietăţii acestora nu a fost afectat de nulitatea generată de inalienabilitate, ataşată exclusiv bunurilor care aparţin proprietăţii publice.

Nu s-a produs, pe cale de consecinţă o încălcare a normelor de drept referitoare la regimul proprietăţii publice, aşa cum acesta este reglementat prin dispoziţiile legale invocate de recurentă, norme cu caracter imperativ.

Decizia atacată cu recurs nu contravine nici dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/2006, în măsura în care în domeniul proprietăţii publice intră, aşa cum s-a subliniat prin decizie, bunurile din componenţa sistemelor de utilităţi publice/aferente sistemelor de utilităţi publice, nu şi clădirile punctelor termice în legătură cu care poată disputa litigioasă în acest proces.

Într-un al doilea motiv al recursului, recurenţii arată ca în cauză a fost ignorată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 3908/17.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, prin care s-a reţinut că bunurile (punctele termice Pacea 2, Bucovina, Griviţa 5 şi Griviţa 6) au fost calificate ca fiind de interes public, integrate domeniului public şi că, astfel, în mod greşit S.C. TERMICA S.A. le-a înregistrat în contabilitate ca mijloace fixe, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 din H.G. nr. 1031/1999. S-a arătat că hotărârea dată a exclus din analiză autoritatea de lucru judecat a acestei decizii, ignorând efectul său pozitiv, adică, chestiunea lămurită cu privire la regimul juridic al proprietăţii cu privire la aceste imobile.

Înalta Curte arată, analizând această motiv de casare, că autoritatea de lucru judecat a acestei decizii nu a fost opusă de recurentă în faţa instanţei de apel, spre a putea fi criticată ignorarea, de către instanţa de fond, a prezumţiei de lucru judecat pe care aceasta o înglobează.

Dincolo de aceste aspecte, instanţa de recurs arată că nicio încălcare a efectului lucrului judecat nu s-a produs prin decizia atacată în acest litigiu. Decizia nr. 3908/17.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava a avut în vedere cheltuielile efectuate de S.C. TERMICA S.A. asupra bunurilor cu privire la care societatea avea un drept de exploatare, în baza contractului de concesiune încheiat cu Municipiul Botoşani, mai precis, reţele termice principale şi secundare situate în punctele termice corespunzătoare, reabilitate în baza unui proiect investiţional de reabilitate şi modernizare a sistemului de alimentare cu energie termică. Cu privire la acestea, instanţa a reţinut prin decizia menţionată că autoritatea publică locală deţine în regim de proprietate publică sistemul centralizat de alimentare cu energie termică şi că S.C. TERMICA S.A. are doar un drept de exploatare asupra bunurilor publice aferente sistemului centralizat de alimentare cu energie termică, fiind excluse din această calificare clădirile în care aceste reţele sunt amplasate

Amintind că obiectul prezentului litigiu îl constituie regimul proprietăţii clădirilor în care sunt amplasate reţelele publice de alimentare cu apă şi energie termică, iar nu infrastructura necesară efectuării serviciilor de alimentare publică cu apă şi căldură a populaţiei, Înalta Curte arată că între cele două hotărâri succesive nu există nicio neconcordanţă. Efectul autorităţii de lucru judecat al deciziei nr. 3908/2015 nu putea fi valorificat, aşadar, în acest litigiu, deoarece nu se identifică un element de substanţă al autorităţii de lucru judecat, respectiv, identitatea de obiect.

Decizia opusă instanţei de recurs cu autoritate de lucru judecat statuează asupra regimului juridic al altor bunuri prin comparaţie cu cel al bunurilor în legătură cu care poartă acest litigiu, de aceea hotărârea instanţei de apel nu se situează în contradicţie cea dintâi şi nu înfrânge garanţia absolută conservată de lege în privinţa ei.

În fine, nici ultimul motiv al recursului nu este fondat, şi va fi înlăturat.

Recurenţii au susţinut prin acesta că în mod greşit instanţa de apel a subliniat că cine este ţinut să garanteze pentru evicţiune nu poate evinge, de vreme ce transmiţătorul dreptului real, recurenţii, pun în discuţie însăşi valabilitatea transmiterii acestui drept. Determinată de natura de bunuri aparţinând domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale, de caracterul lor netransmisibil, actul de transfer al acestora este nul absolut, iar ganaţia pentru evicţiune nu poate fi opusă dacă evicţiunea este determinată de lege.

Pe de altă parte, au susţinut recurenţii, calitatea de acţionar al S.C. TERMICA S.A. este Consiliul Local al Municipiului Botoşani, care nu este proprietarul bunurilor incluse în patrimoniul societăţii de profil, proprietar fiind Municipiul Botoşani căruia, în mod evident, nu i se poate opune garanţia contra evicţiunii.

Sub un prim aspect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că instanţa de apel nu a opus recurentelor excepţia de garanţie contra evicţiunii, ci consemnat un cu totul alt considerent, referitor la faptul că partea care invocă nulitatea actului de aportare a bunurilor la capitalul social al societăţii intimate se prevalează de propria sa culpă, aducând aceasta ca argument circumstanţial, nedecisiv, în planul soluţiei de respingere a cererii reconvenţionale.

Cu toate acestea, instanţa de recurs reiterează că prin considerentele anterioare ale acestei decizii a reţinut că bunurile care au făcut obiectul transferului patrimonial nu aparţineau, la data transferului, domeniului public al Municipiului Botoşani şi, de aceea, actul de transmitere a proprietăţii nu a fost afectat de nulitatea determinată, după susţinerea recurentelor, de încălcarea normelor juridice care trasau inalienabilitatea în privinţa bunurilor care aparţin proprietăţii publice.

Mai mult, în planul deciziei atacate, este lipsit de semnificaţie faptul că în societatea intimată calitatea de acţionar aparţine Consiliului Local al Municipiului Botoşani, iar nu municipiului însuşi, deoarece aceste aspecte nu se repercutează asupra regimului juridic al nulităţii analizate în acest caz, tot aşa cum nu este relevantă împrejurarea că nu se poate opune municipiului faptul că nu a atacat în justiţie hotărârile consiliului local prin care s-a decis aportarea bunurilor în societatea comercială, chestiuni nereţinute nici de instanţa de apel.

De aceea, pentru toate considerentele arătate în această decizie, fiind înlăturate toate motivele de casare invocate de recurenţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat, conform art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii Municipiul Botoşani, prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Botoşani împotriva deciziei nr. 201/21.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2020.