Pension recalculation dispute dismissed as procedurally tardy appeal against peremption ruling

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea/contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la 27 martie 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, anularea deciziei nr. 371611 din 19 octombrie 2016 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii temeinice şi legale, cu aplicarea indicelui de inflaţie a dobânzii legale la eventualele diferenţe de pensie.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010.

La 5 iunie 2018, Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 1658 din 21 iunie 2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.

Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamanta A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1658 din 21 iunie 2018, cu menţiunea că încheierea poate fi atacată cu recurs pe toată durata suspendării.

Prin referatul întocmit la 28 august 2019, Curtea de Apel Constanţa, constatând că s-a împlinit termenul legal de 6 luni de la data întocmirii ultimului act de procedură, a apreciat ca fiind necesară repunerea cauzei pe rol pentru constatarea perimării din oficiu, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 491/AS din 22 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I civilă a constatat perimat apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1658 din 21 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.

Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii.

În motivarea recursului, sub un prim aspect, recurenta arată că instanţa de fond, în momentul pronunţării hotărârii, nu a ţinut seama de înscrisurile existente la dosarul de fond şi de prevederile legale în materie.

În altă ordine de idei, recurenta precizează că pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa nu a luat în calculul drepturilor reclamantei veniturile brute din adeverinţa nr. x/2015, din adeverinţa nr. x/2016 şi din adeverinţa nr. x/2016, venituri pentru care angajatorul menţionează în mod expres că a plătit contribuţia de CAS şi care, potrivit principiului contributivităţii, trebuiau avute în vedere.

În susţinerea afirmaţiilor sale, recurenta face trimitere la Decretul nr. 389/1972 şi la Legea nr. 49/1992, acte normative care stipulau foarte clar, în opinia recurentei, că angajatorii erau obligaţi să achite contribuţia de CAS la veniturile brute, nu la cele nete, motiv pentru care consideră că, în cazul său, pârâta a săvârşit un abuz.

Se mai precizează că, în adresele emise de către angajatori, aceştia afirmă că nu mai deţin documentele plăţii contribuţiilor, fără a se menţiona că nu s-au plătit aceste contribuţii.

Totodată, recurenta mai precizează că îşi întemeiază cererea de recurs pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010 şi pe art. 488 şi următoarele din C. proc. civ., solicitând, totodată, judecarea cauzei în lipsă.

Cererea de recurs a fost comunicată la 05 decembrie 2019 intimatei Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, cu menţiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a transmis întâmpinarea prin poştă, la 12 decembrie 2019 (conform dovezii aflate la dosar recurs), în termenul legal de 30 de zile, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-reclamante în data de 20 decembrie 2019, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 19 mai 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi, însă acestea nu şi-au exprimat punctul de vedere până la acest moment.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, constată următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părţile trebuie să le respecte atât în privinţa duratei, cât şi în privinţa momentului de la care acestea se calculează.

Recursul are ca obiect decizia nr. 491/AS din 22 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin care a fost constatat perimat apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1658 din 21 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.

Potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

Luând în considerare faptul că decizia prin care s-a constatat perimat apelul s-a pronunţat în 22 octombrie 2019, faţă de data declarării recursului, 27 noiembrie 2019, se constată că recursul a fost declarat şi motivat în afara termenului legal de 5 zile de la pronunţare, prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că acesta a început să curgă de la 22 octombrie 2019 şi s-a împlinit la 28 octombrie 2019, luni, zi lucrătoare.

Potrivit art. 12 alin. (1) C. proc. civ. "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi", iar potrivit art. 10 alin. (1) din acelaşi Cod, "părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător."

Or, neexercitarea dreptului procesual, în speţă formularea cererii de recurs, în termenul imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 185 alin. (1) şi 493 alin. (5) din acelaşi cod, va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 491/AS din 22 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, ca fiind tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 491/AS din 22 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, ca fiind tardiv formulat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 noiembrie 2020.