Nullity of cassation appeal for failure to articulate valid grounds in recusal challenge against appellate judges

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă sub nr. x/2017, la 13.12.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. au chemat în judecată pe pârâta SOCIETATEA DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE MUNTENIA NORD S.A. Ploieşti pentru a fi obligată la:

- achitarea contravalorii drepturilor băneşti ce li se cuvin pe perioada ultimilor 3 ani (noiembrie 2014- noiembrie 2017), pentru diferenţa de 16 ore pe tură, diferenţă care se compune din 1/3(8 ore) din totalul orelor suplimentare reprezentând atât spor de noapte, cât şi ore suplimentare, precum şi restul de 8 ore suplimentare;

- achitarea contravalorii drepturilor băneşti ce li se cuvin pe perioada ultimilor 3 ani (noiembrie 2014- noiembrie 2017), reprezentând sporuri de izolare aplicabile pe tură (24 ore) indiferent de sistemul de lucru (respectiv deservirea staţiilor de către 2 sau 3 electricieni), constatând că şi staţiile nenominalizate în "Lista Nelimitativă a locurilor de muncă cu activitate desfăşurată în zone izolate" se încadrează în categoria celor cu regim de izolare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 112, art. 115, art. 120, art. 123, art. 126, art. 136 din Codul muncii, H.G. nr. 1091/2006 şi contractul colectiv de muncă în vigoare.

Prin sentinţa civilă nr. 955/18.10.2018 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE MUNTENIA NORD S.A., ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. au formulat apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2017.

La termenul de judecată din 12 februarie 2019, apelanţii-reclamanţi au formulat verbal cerere de recuzare a membrilor completului de judecată, doamnele judecător M. şi N..

Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea din 26 februarie 2019, a respins cererea de recuzare formulată de petenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. împotriva doamnelor judecător M. şi N., membre ale completului CIA, ca nefondată.

Împotriva încheierii din 26 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., B., F., C., D., E., G., H., I., J., K. şi L. au declarat recurs, la 12 aprilie 2019, solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei nr. 152 din 14 martie 2019 a Curţii de Apel Galaţi şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

În susţinerea cererii de recurs, recurenţii-reclamanţi au arătat, în esenţă, că, în urma respingerii probelor cu expertiza (contabilitate şi protecţia muncii), au formulat cerere de recuzare pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul demonstrării aspectelor ce ţin de situaţia de fapt, ce nu pot fi disociate de dezlegarea problemelor de drept, având o soluţionare unitară.

Consideră recurenţii că menţinerea aceleiaşi poziţii cu cea a instanţei de fond, contrar dispoziţiilor art. 476 şi urm. C. proc. civ. privind caracterul devolutiv al apelului, echivalează cu o antepronunţare în sens nefavorabil lor şi îi privează ab initio de dreptul la un proces echitabil în sensul definit de art. 6 CEDO.

Recurenţii arată că motivele de recuzare invocate se circumscriu cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

În drept, recurenţii au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs şi excepţia autorităţii de lucru judecat, motivat de faptul că Înalta Curte a respins cererea de strămutare a prezentului dosar prin încheierea nr. 663 din 26 martie 2013, fiind îndeplinită tripla identitate prevăzută de art. 431 C. proc. civ., având în vedere că prin încheierea menţionată s-a hotărât definitiv că nu sunt elemente care să conducă la imparţialitatea completului de judecată. Pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 30 iunie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurenţii-reclamanţi au depus, la dosar, un punct de vedere prin care au susţinut respingerea excepţiilor şi admiterea recursului.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare şi excepţia nulităţii recursului, soluţionarea acestor aspecte făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, constată următoarele:

Cu privire la excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte reţine că este nefondată şi o va respinge, având în vedere că recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ., decizia pronunţată de instanţa de apel fiind comunicată recurenţilor la 4 aprilie 2019, iar cererea de recurs a fost depusă la 10 aprilie 2019.

Cu privire la îndeplinirea condiţiilor de formă, se reţine că, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Cu titlu preliminar, instanţa supremă reţine că, deşi recurenţii au precizat ca şi temei al recursului cazul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., faţă de invocarea încălcării de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 476 C. proc. civ. şi ale art. 42 alin. (1) pct. 13 din acelaşi cod, respectiv a unor norme de procedură civilă, este necesară reîncadrarea criticilor în cazul de casare prevăzut de dispoziţiile punctului 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 476 C. proc. civ. este invocată în mod formal, recurenţii arătându-şi doar nemulţumirea faţă de respingerea probelor în cadrul soluţionării pe fond a apelului, fără a aduce critici de nelegalitate împotriva hotărârii recurate, care are ca obiect soluţionarea unei cereri de recuzare, iar nu soluţionarea cauzei pe fond.

În ce priveşte critica vizând incidenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., instanţa supremă constată că aceasta este invocată omisso medio direct în recurs, contravenind dispoziţiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ., care dispun în sensul că "motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor". Astfel, se constată că, prin cererea de recuzare formulată la 12.02.2019 şi la 22.02.2019, reclamanţii au invocat motivul de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 teza I din C. proc. civ., astfel că incidenţa unui nou caz de recuzare nu poate fi analizată direct în calea de atac a recursului.

Criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condiţiile art. 489 alin. (2), (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

Reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., F., C., D., E., G., H., I., J., K. şi L. împotriva încheierii din 26 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Faţă de soluţia dispusă asupra recursului, instanţa supremă nu va mai proceda la analiza excepţiei autorităţii de lucru judecat, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă SOCIETATEA DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE MUNTENA NORD S.A.

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., F., C., D., E., G., H., I., J., K. şi L. împotriva încheierii din 26 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 noiembrie 2020.