Challenge to judicial panel composition and illegality of composition barred as substantive defenses in a statutory complaint for process delay

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2020

Asupra plângerii de faţă,

Din actele dosarului constată următoarele:

La 17 august 2020, revizuentul A. a depus la dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, o contestaţie privind tergiversarea soluţionării cererii din 29.11.2019, de repunere pe rol a cauzei, prin neluarea măsurilor stabilite de lege necesare soluţionării cererii, prin urmare, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

În motivare, contestatorul-revizuent a susţinut că, în cadrul dosarului de revizuire, deşi a invocat incompatibilitatea întregului complet de judecată, acesta nu s-a abţinut şi a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

A mai arătat că, în data de 29.11.2019, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, pentru soluţionarea căreia s-a fixat termen de judecată în data de 10.12.2019, la acelaşi complet incompatibil.

Pentru cele constatate, a formulat la 11.12.2019 o cerere în constatarea incompatibilităţii completului de judecată din 10.12.2019.

De la data formulării cererii de repunere pe rol a cauzei şi până la data formulării contestaţiei, 17.08.2020, a trecut un interval de 8 luni de zile şi pentru această tergiversare a solicitat admiterea contestaţiei în baza art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 septembrie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins contestaţia privind tergiversarea procesului, ca nefondată.

Încheierea mai sus menţionată a fost comunicată contestatorului la 21 septembrie 2020 .

Împotriva acestei încheieri a formulat plângere, la 23 septembrie 2020, petentul A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 5 octombrie 2020.

Petentul a solicitat admiterea plângerii formulate, în esenţă, pentru că judecata s-a desfăşurat în lipsa părţii care nu a fost citată şi nu a putut pune concluzii, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 153 alin. (1) corob. cu art. 159 alin. (1) teza I din C. proc. civ.

Totodată, petentul a menţionat că înţelege să invoce excepţia incompatibilităţii celor trei judecători care au pronunţat încheierea atacată, întrucât împotriva acestora a fost pusă în mişcare acţiunea penală la secţia privind investigarea infracţiunilor din justiţie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de compunerea completului care a soluţionat încheierea atacată, petentul a invocat excepţia nelegalei compuneri a instanţei, excepţie absolută, potrivit art. 246 C. proc. civ., care atrage nulitatea hotărârii, în condiţiile art. 176 pct. 4 C. proc. civ.

Totodată, petentul invocă şi excepţia nulităţii încheierii de şedinţă decurgând din nesemnarea acesteia.

Examinând plângerea formulată, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte, constatând că în susţinerea excepţiilor invocate de petent se aduc argumente referitoare la fondul plângerii privind tergiversarea procesului, va califica excepţiile invocate de petent ca apărări de fond şi le va analiza ca atare.

Potrivit art. 522 alin. (1) C. proc. civ., "oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată".

Conform art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., "contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri: când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului".

Aceste texte de lege trebuie interpretate din perspectiva raţiunii instituţiei contestaţiei privind tergiversarea procesului şi, aşadar, înţelese în sensul în care instanţa care o soluţionează nu poate lua decât o măsură circumscrisă unui mecanism accelerator al procesului, în vederea evitării depăşirii duratei sale rezonabile.

Prin urmare, măsurile prevăzute/stabilite de lege, la care se referă art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., pe care pententul şi-a întemeiat contestaţia, trebuie să se încadreze în categoria unora care să aibă aptitudinea de a-l constrânge pe participant să-şi execute o anumită obligaţie, în vederea continuării procesului.

Similar, prin plângerea împotriva încheierii prin care s-a respins contestaţia privind tergiversarea procesului se urmăreşte realizarea aceluiaşi obiectiv, adică înlăturarea situaţiei care a provocat amânarea, aspect care rezultă cu evidenţă din prevederile art. 525 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "dacă instanţa găseşte întemeiată plângerea, va dispune ca instanţa care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea şi subliniind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor".

Prin plângerea de faţă, petentul nu urmăreşte însă realizarea efectului acordat de legiuitor mijlocului procedural folosit, ci anularea încheierii din 10.12.2019, prin care s-a soluţionat cererea de repunere pe rol a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca urmare a constatării incompatibilităţii judecătorilor care au făcut parte din completul de judecată.

Or, cum s-a arătat şi în precedent, instanţa care găseşte întemeiată plângerea poate doar să dispună ca cea care judecă procesul să îndeplinească un anumit act de procedură sau să ia măsurile legale necesare în vederea continuării procesului.

Finalitatea urmărită de către petent nu poate fi atinsă pe calea demersului judiciar la care a apelat, pentru că se opun dispoziţiile art. 525 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "în toate cazurile, instanţa care soluţionează plângerea nu va putea da întrumări şi nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluţionare a pricinii ori care să aducă atingere libertăţii judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluţia dată procesului".

Aşadar, legiuitorul a subliniat limitele învestirii instanţei superioare, aceasta neputând fi sesizată în mod legal decât pentru adoptarea unor măsuri care să conducă la soluţionarea cauzei într-un termen optim şi previzibil, nu însă în scopul soluţionării unor incidente procesuale sau a unor căi de atac cu încălcarea ordinii şi termenelor prevăzute de lege.

Prin urmare, criticile petentului privind incompatibilitatea completului de judecată şi a nelegalei compuneri a completului de judecată nu pot face obiectul analizei în această cale procedurală.

În altă ordine de idei, Înalta Curte notează, aspect reţinut dealtfel şi prin încheierea atacată, că din sistemul de evidenţă informatizată al instanţei rezultă că cererea de repunere pe rol formulată la 29.11.2019 a fost soluţionată prin încheierea din 10.12.2019, în sensul respingerii acesteia, ca netimbrată.

Prin urmare, în mod corect s-a reţinut prin încheierea din 8.09.2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile legale ale art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., pentru că instanţa nu şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cererea petentului A. privind repunerea pe rol a cauzei, ci a soluţionat-o în raport de situaţia din dosar.

În ce priveşte criticile petentului vizând neîndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 8.09.2020, la care s-a soluţionat contestaţia privind tergiversarea procesului, instanţa supremă constată că sunt nefondate, cât timp art. 524 alin. (3) C. proc. civ. reglementează în mod expres procedura de soluţionare a contestaţiei, respectiv "fără citarea părţilor".

Totodată, contrar susţinerilor petentului, Înalta Curte reţine că dreptul la apărare al petentului nu a fost încălcat prin soluţionarea contestaţiei fără citarea părţilor, întrucât, aşa cum a reţinut şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, faptul că dreptul la apărare este garantat nu înseamnă că el nu poate fi supus unei condiţionări. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 din Constituţie, are legitimarea constituţională de a stabili procedura de judecată.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 524 alin. (3) C. proc. civ., şi criticile petentului privind încălcarea art. 153 alin. (1) corob. cu art. 159 alin. (1) teza I C. proc. civ. sunt nefodate.

În ce priveşte critica privind nesemnarea încheierii de către completul de judecată, instanţa supremă o găseşte nefondată, cât timp constată că încheierea din 8.09.2020 poartă semnăturile tuturor membrilor completului de judecată.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 525 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din 8 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 noiembrie 2020.