Pension-recalculation appeal annulled for failure to state cassation grounds; suspension order stands.

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 din data de 27 februarie 2017, pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta să-i recalculeze drepturile de pensie începând cu data de 01.11.2016, prin valorificarea veniturilor brute din adeverinţele nr. x/10.05.2012 emisă de S.C. B. Constanţa, nr. 558/19.09.2012 emisă de S.C. C. S.A. Cumpăna, nr. 77/10.05.2012 emisă de S.C. B. Constanţa, şi nr. 559/19.09.2012 emisă de S.C. C. S.A. Cumpăna şi să-i plătească diferenţele actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 895/2017 din 31 mai 2017, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu includerea în baza de calcul a sporului pentru program prelungit, conform adeverinţei nr. x/10.05.2012 emisă de S.C. B.. Constanţa şi a sporului pentru lucru sistematic peste program, conform adeverinţei nr. x/19.09.2012 emisă de S.C.C. S.A. Constanţa, cu acordarea diferenţelor dintre drepturile de pensie astfel recalculate şi cele acordate, începând cu data de 01.11.2016, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. Capătul de cerere privind recalcularea drepturilor de pensie cu includerea în baza de calcul a sporurilor pentru condiţii grele şi şantier cuprinse în adeverinţa nr. x/10.05.2012 emisă de S.C. B.. Constanta şi a sporului de şantier cuprins în adeverinţa nr. x/19.09.2012 emisă de S.C.C. S.A. Constanţa a fost respins ca nefondat.

La data de 20 mai 2019, reclamantul A. a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 895 din 31.05.2017, pronunţate de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr. x/2017, solicitând să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 942/2019 din 8 iulie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii şi, pe cale de consecinţă, a respins, ca tardiv formulată, cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII TULCEA, având ca obiect completare dispozitiv.

Împotriva sentinţei civile nr. 942/2019 din 8 iulie 2019, pronunţate de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, a formulat apel reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, sub nr. x/2019, la data de 21 august 2019.

În faza procesuală a apelului, prin încheierea din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a suspendat judecata apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 942 din 08.07.2019, pronunţate de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII TULCEA, în temeiul art. 411 pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

Împotriva încheierii din 10 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a declarat recurs reclamantul A..

Prin cererea de recurs recurentul-reclamant A. nu a indicat temeiul de drept pe care se întemeiază recursul arătând că pe data de 10 decembrie 2019 nu s-a prezentat la instanţă, întrucât a avut o programare la clinica "D.", la ora 9:00.

Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Tulcea nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 28 mai 2020, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 9 iunie 2020.

Prin punctul de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Tulcea a solicitat respingerea recursului ca fiind nul.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., precum şi ale art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul pentru următoarele considerente:

În cauză, se constată că obiectul prezentului recurs este reprezentat de o încheiere pronunţată de instanţa de apel cu privire la un incident procedural ivit pe parcursul soluţionării apelului declarat de reclamantul A. încheierii din 10 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care, în baza art. 411 pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de reclamantul A..

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu a formulat critici de nelegalitate care să permită analiza acestora din perspectiva art. 488 C. proc. civ., arătând doar că pe data de 10 decembrie 2019 nu s-a prezentat la instanţă, întrucât a avut o programare la clinica "D.", la ora 9:00.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În speţă, se constată că recurentul-reclamant nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva art. 488 şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţă în luarea măsurii de suspendare în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi nu se arată în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel, ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii de suspendare a judecării cauzei.

În alţi termeni faţă de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii cererii de recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 10 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 noiembrie 2020.