Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2204/2020 AI generated

Inadmissibility of recurring appeal against definitive Court of Appeal decision under principle of legality of remedies

Case Number Decizia nr. 2204/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's decision to reject the prior appeal, which had confirmed the first-instance judgment rejecting the plaintiff's civil claim against the State and a banking entity for inflation-indexed payments on savings certificates. The dispute centered on the enforceability of obligations under specific government emergency ordinances regarding savings, where the plaintiff challenged a procedural decision by the Court of Appeal that had dismissed an appeal filed against a lower court's dismissal for lack of proper stamping. The Court held that the appealed decision was definitive under Article 634(1)(5) of the Civil Procedure Code because it was pronounced by a court of appeal within a second instance of appeal, and such decisions are not subject to further appeal (recurs) as the legal system excludes "appeal on appeal." The ruling applied the principle of the legality of judicial remedies (Article 457 and Article 483 of the Civil Procedure Code), asserting that a party cannot exercise the same form of appeal multiple times against the same judgment, a restriction aligned with constitutional guarantees of fair trial and equality before the law.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 494 alin. (4) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Inadmissibility of recurring appeal against definitive Court of Appeal decision under principle of legality of remedies: Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în legislaţia noastră fiind exclusă posibilitatea legală a declarării recursului la recurs.

Keywords

AI generated
principle of legality judicial law article of civil procedure banking law equality before the law prohibition of payment

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 3 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul de Finanţe, la plata sumei de 150.810 RON, reprezentând sumele depuse de pe libretele CEC indexate cu rata inflaţiei.

Reclamantul a precizat că îndeplineşte condiţiile impuse de O.U.G. nr. 156/2007 şi O.U.G. nr. 9/2014.

Judecătoria Craiova prin sentinţa civilă nr. 1765 din 10 februarie 2017 pronunţată de a respins acţiunea reclamantului A..

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1765 din 10 februarie 2017 a Judecătoriei Craiova a fost anulat ca netimbrat de către Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017.

Împotriva deciziei nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017 a Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin decizia nr. 970 din 20 martie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă pin decizia civilă nr. 373 din 26 iunie 2019 a respins ca nefondat recursul de declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 373 din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Craiova, secţia a II-a civilă a declarat recurs reclamantul A. întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-pârât CEC Bank S.A. a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 28 mai 2020, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 11 iunie 2020.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în legislaţia noastră fiind exclusă posibilitatea legală a declarării recursului la recurs.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Alba Craiova, secţia a II - civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, astfel că decizia recurată conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este definitivă, fiind pronunţată într-o altă cale de atac a recursului.

Caracterul definitiv conferit acestei decizii, prin reglementarea legală, exclude posibilitatea declarării căii de atac a recursului.

În speţă, raportând recursul declarat de reclamantul A. la prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. se constată că acesta nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute limitativ de textul de lege menţionat, în legislaţia noastră fiind exclusă posibilitatea legală a declarării recursului la recurs.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

În consecinţă, decizia pronunţată de instanţa de recurs fiind definitivă, ea nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 373 din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 373 din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 noiembrie 2020.