Finality of Court of Appeal decisions in insolvency matters bars Supreme Court recourse despite statutory appeal to bankruptcy judge
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed as inadmissible the extraordinary appeal filed by a former judicial administrator, thereby upholding the Court of Appeal's decision which rejected the administrator's appeal against the first-instance ruling; consequently, the order replacing the judicial administrator and appointing a new practitioner to continue the insolvency proceedings remains in force. The dispute originated in insolvency proceedings where the committee of creditors of the debtor sought the replacement of the incumbent judicial administrator under Article 22(2) of Law No. 85/2006, a request granted by the Tribunal despite the administrator's objections regarding procedural capacity and timeliness. The dismissal was grounded in the principle of the legality of appeal routes (Article 457 of the Civil Procedure Code) and specific insolvency regulations (Article 8(1) and 12(1) of Law No. 85/2006), which establish that decisions rendered by the Court of Appeal in matters of the bankruptcy judge are final and definitive from the moment of pronouncement, barring any further recourse to the Supreme Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, art. 20 din Legea nr. 85/2006, art. 497 din C. proc. civ, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 494 alin. (4) C. proc. civ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006; Finality of Court of Appeal decisions in insolvency matters bars Supreme Court recourse despite statutory appeal to bankruptcy judge: Împotriva acestei decizii, C. în calitate de fost administrator judiciar al A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată oricărei instanţe de acelaşi grad, raportându-se la prevederile art. 497 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 martie 2019 pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014/a22, Comitetul Creditorilor debitorului A., prin B. a solicitat înlocuirea administratorului judiciar C.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 9 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014, a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale a Comitetului Creditorilor şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a Comitetului Creditorilor şi a amânat pronunţarea în cauză la 24 aprilie 2019.
Prin sentinţa civilă nr. 225/2019 din 14 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, s-a constatat lipsa calităţii de reprezentant a comitetului creditorilor debitoarei A. în persoana d-lui B. pentru formularea cererii de renunţare la judecată; s-a respins cererea de renunţare la judecată formulată de B., ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al petentului Comitetul Creditorilor debitoarei A. pentru formularea unei cereri de renunţare la judecată; s-a admis cererea de înlocuire a administratorului judiciar C., formulată de Comitetul Creditorilor debitoarei A.
şi, în consecinţă: s-a înlocuit administratorul judiciar C., numit prin încheierea de şedinţă de îndreptare eroare din data de 16 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x/2014; a fost numit, în calitate de administrator judiciar al debitorului A., practicianul în insolvenţă D.., desemnat prin decizia nr. 4 din 14.03.2017 a creditorului majoritar D.G.F.R.P. Braşov, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 5248 din 15.03.2017, urmând ca acesta să preia procedura în stadiul în care se află şi să îndeplinească toate atribuţiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006 modificată sau dispoziţiile judecătorului sindic; s-a luat act de stabilirea remuneraţiei administratorului judiciar prin decizia nr. 4 din 14.03.2017 a creditorului majoritar D.G.F.R.P. Braşov publicată în BPI nr. 5248/15.03.2017 şi s-a confirmat onorariul lunar de 1.000 RON exclusiv TVA şi onorariul de succes de 3,9% exclusiv TVA din sumele distribuite creditorilor în cadrul procedurii; s-a dispus încetarea activităţii practicianului în insolvenţă C.
şi a consorţiului de administratori C. FILIALA ALBA şi CII E. în procedura insolvenţei deschisă împotriva debitorului A. în dosarul nr. x/2014; s-a dispus plata către C. a sumei de 110.922,07 RON, cu titlu de onorariu, dacă nu a fost achitată şi descărcarea acestuia de orice sarcini sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea sa, precum şi predarea către noul administrator judiciar D.. a gestiunii, împreună cu toate actele şi operaţiunile efectuate după deschiderea procedurii insolvenţei, în termen de 10 zile de la pronunţarea sentinţei; s-a dispus ca noul administrator numit să depună la dosarul de fond nr. x/2014 dovada calităţii de practician activ şi o copie certificată după poliţele de asigurare profesională pe ultimii trei ani şi pe anul în curs.
Împotriva sentinţei civile nr. 225/2019 din 14 mai 2019 a Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat apel C., criticând-o pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă prin decizia nr. 385/2019 din 17 octombrie 2019, pronunţată de, în dosarul nr. x/2014, a respins excepţia tardivităţii declarării apelului împotriva încheierii de şedinţă din data de 9 aprilie 2019; a respins apelul declarat de apelanta C. împotriva sentinţei nr. 225/2019 din 14 mai 2019 şi a încheierii din 9 aprilie 2019, pronunţate de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x/2014.
Împotriva acestei decizii, C. în calitate de fost administrator judiciar al A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată oricărei instanţe de acelaşi grad, raportându-se la prevederile art. 497 din C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE SIBIU a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.
Intimata S.C. F. S.R.L. reprezentată legal de administrator G. prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.
Intimatul B. prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii deciziei Curţii de Apel Alba Iulia.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 09 iulie 2020 s-a dispus, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., comunicarea acestuia părţilor.
Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 16 iulie 2020.
Nu au fost depuse puncte de vedere privind raportul asupra admisibilităţii recursului.
Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect decizia nr. 385/2019 din 17 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, prin care s-a respins excepţia tardivităţii declarării apelului împotriva încheierii de şedinţă din data de 9 aprilie 2019 şi s-a respins apelul declarat de apelanta C. împotriva încheierii din 9 aprilie 2019 şi a sentinţei nr. 225/2019 din 14 mai 2019, ambele pronunţate de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x/2014.
La originea prezentului litigiu se află cererea formulată de Comitetul Creditorilor debitorului A. prin B., în temeiul art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, prin care s-a solicitat înlocuirea administratorului judiciar C.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic iar, potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol hotărârile curţii de apel sunt definitive. Alin. 2 din acelaşi text de lege reglementează faptul că citarea părţilor în apel şi comunicarea deciziilor pronunţate se fac potrivit dispoziţiilor C. proc. civ.
Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificat prin punctul 3 din Legea nr. 76/2012, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Modificarea căii de atac ce poate fi formulată împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul sindic a fost dispusă prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta C., în calitate de fost administrator judiciar al A. împotriva deciziei nr. 385/2019 din 17 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 noiembrie 2020.