Debtor company's appeal against interim suspension of insolvency opening dismissed as moot after merits ruling

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VH-a Comercială sub nr. x/2019 debitorul A. S.R.L. a solicitat, în temeiul Legii nr. 85/2014, deschiderea procedurii insolvenţei.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VII civilă prin încheierea din data de 24.05.2019 pronunţată de, în temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă a fost admisă cererea debitorului S.C. A. S.R.L. de deschidere a procedurii generale împotriva acestuia.

Împotriva acestei hotărârii a formulat apel B., C. şi D. în contradictoriu cu intimate-debitoare S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar CII E..

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă prin încheierea nr. 47 din 17 iulie 2019 a admis cererea de suspendare a executării încheierii din 24.05.2019, pronunţate în dosarul nr. x/2019, de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, formulată de petenţii B., C. şi D., în contradictoriu cu intimata debitoare S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar CII E. şi a dispus suspendarea executării încheierii din data de 24.05.2019, până la soluţionarea apelului împotriva acesteia.

Împotriva acestei încheieri S.C. A. S.R.L. a formulat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs invocate, recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit a fost admisă cererea de suspendare provizorie a hotărârii de deschidere a procedurii de insolvenţă, fiind încălcate dispoziţiile art. 488 alin 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., întrucât în cazul de faţă s-au aplicat în mod greşit normele de drept, iar motivele prezentate în considerentele încheierii de şedinţă nr. 47 din data de 17.07.2017 sunt străine de natura cauzei deduse judecăţii.

Potrivit art. 458 C. proc. civ. aplicabil în procedura insolvenţei în temeiul art. 342 din Legea nr. 85/2014, căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces, motiv pentru care solicită să se constate că apelanţii - nu deţin calitatea de părţi în procesul de insolvenţă, astfel calea de atac a fost exercitată de părţi care nu deţin calitate procesuala activă.

Din probele administrate în cauză, rezultă în mod evident că apelanţii nu au nicio calitate legată de contractul de finanţare, care a stat la baza admiterii cererii de suspendare.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului şi anularea încheierii nr. 47 din data de 17.07.2017, ca fiind netemeinică.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimaţii B., C. şi D. Intimata au invocat nulitatea recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 30 ianuarie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei interesului recurentei în soluţionarea recursului, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca fiind lipsit de interes pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul este o condiţie de fond pentru exercitarea acţiunii în justiţie. Acesta reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiţia actualităţii interesului, ca o componentă a acestei condiţii de fond a acţiunii, trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanţei, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

În speţă, se constată că ulterior promovării cererii de recurs, instanţa de apel prin decizia nr. 2143/2019 din 12.12.2019 a soluţionat apelul promovat de B., C. şi D. împotriva încheierii din data de 24.05.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Din această perspectivă, se constată că interesul recurentei S.C. A. S.R.L., nu este actual în soluţionarea căi de atac a recursului promovat împotriva încheierii nr. 47 din 17 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care s-a dispus suspendarea executării încheierii din data de 24.05.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2019, până la soluţionarea apelului împotriva acesteia.

Prin urmare, recurenta S.C.A. S.R.L., nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac din moment ce scopul urmărit, respectiv continuarea judecăţii, a fost atins prin soluţionarea cauzei, împrejurare faţă de care Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca fiind lipsit de interes recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 47 din 17 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 noiembrie 2020.