Bank credit agreement annulment case assigned to commercial section after jurisdictional conflict resolved

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 12 noiembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu B. şi S.C. C. S.A., în calitate de pârâţi, a solicitat ca instanţa să dispună constatarea nulităţii absolute/relative a convenţiei de credit nr. x din 30 mai 2008 şi a contractului de garanţie reală imobiliară autentificat sub nr. x din 30 mai 2008, şi să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu cheltuieli de judecată.

La 26 ianuarie 2015, reclamanta A. a formulat cerere completatoare a acţiunii iniţiale, prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată în calitate de pârât şi pe D., pentru aceleaşi motive invocate în cererea principală.

Prin încheierea de şedinţă din 15 octombrie 2015 a fost conexat dosarul nr. x/2014, având ca obiect contestaţie la executare formulată de A. în contradictoriu cu BEJ E., S.C. C. S.A, B. şi D. împotriva executării silite pornite în dosar nr. x/2014 al BEJ E., în care reclamanta a reiterat aceleaşi motive ca şi în dosarul nr. x/2014.

La termenul de la 28 ianuarie 2016 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a F. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 6969/2018 din 1 noiembrie 2018, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă şi a fost respinsă contestaţia la executare conexată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A., iar prin decizia nr. 2202 din 15 mai 2019, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta A., solicitând, în baza dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., admiterea acestuia şi, pe cale de consecinţă, casarea deciziei atacate.

Recursul a fost înregistrat pe rolul secţiei I a Curţii de Apel Piteşti.

Prin încheierea de şedinţă din 17 septembrie 2019, instanţa a declinat competenţa soluţionării recursului în favoarea secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Piteşti.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut, în esenţă, că obiectul acţiunii (constatarea nulităţii absolute/relative a convenţiei de credit nr. x din 30 mai 2008 şi a contractului de garanţie reală imobiliară autentificat sub nr. x din 30 mai 2008, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară) vizează raporturile juridice derivate dintr-un contract de credit încheiat de pârâta bancă în desfăşurarea activităţii sale economice, intrând deci în categoria litigiilor cu profesionişti.

Având în vedere dispoziţiile Hotărârii nr. 5 din 10 martie 2016 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, în temeiul cărora, începând cu 15 martie 2016, secţia a II-a civilă a preluat toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, precum şi data depunerii acţiunii, ulterioară datei de intrare în vigoare a hotărârii sus-menţionate, competenţa materială de soluţionare a cauzei a fost stabilită în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti.

Ca urmare, cauza a fost înaintată spre soluţionare secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la 3 octombrie 2019 sub nr. x/2014*. La termenul de la 23 septembrie 2020, s-a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea cauzei, având în vedere obiectul şi natura litigiului.

Prin încheierea din 23 septembrie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că litigiul are ca obiect două cereri de chemare în judecată conexate. Una din ele are ca obiect constatarea nulităţii absolute/relative a convenţiei de credit nr. x din 30 mai 2008 şi a contractului de garanţie reală imobiliară autentificat sub nr. x din 30 mai 2008, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, motivat de faptul că cele două contracte au fost încheiate prin fraudă, fără consimţământul reclamantei, iar cealaltă cerere are ca obiect contestaţie la executare, prin care reclamanta A. a solicitat anularea actelor de executare silită din dosarul nr. x/2014 al BEJ E., reiterând aceleaşi motive de nulitate, respectiv frauda ce a stat la baza încheierii contractului de credit şi contractului de ipotecă, constând în lipsa consimţământului său la încheierea acestor acte.

Instanţa a apreciat că litigiul este unul de natură civilă propriu-zisă deoarece reclamanta solicită verificarea îndeplinirii unor condiţii de validitate ale celor două contracte, faţă de care este un terţ, invocând lipsa consimţământului său la încheierea acestora. Decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii statuează că determinant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti. Plecând de la aceste concluzii, instanţa a reţinut că litigiul în cauză nu are legătură cu specificul activităţii comerciale desfăşurate de pârâtă în vederea realizării obiectului său de activitate şi nu are natura unui litigiu cu profesionişti de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Faţă de aceste considerente şi dând eficienţă Deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, competenţa materială de soluţionare a cauzei a fost stabilită în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) şi art. 136 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Potrivit art. 136 alin. (1) din acelaşi cod, dispoziţiile secţiunii privitoare la excepţia de necompetenţă şi conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două secţii ale Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Nici una din cele două instanţe aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere material să judece cererea cu care a fost sesizată.

Pentru a stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite iniţial cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect constatarea nulităţii absolute/relative a convenţiei de credit nr. x din 30 mai 2008 şi a contractului de garanţie reală imobiliară autentificat sub nr. x din 30 mai 2008, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, într-un cadru procesual în care persoană fizică ce are calitatea de terţ faţă de contractele a căror anulare se solicită, în calitate de reclamantă, cheamă în judecată banca şi persoanele fizice ce au semnat aceste contracte în calitatea lor de creditor, respectiv debitor/garant. La această acţiune a fost conexată în stadiul procesual al fondului o acţiune cu aceleaşi părţi având ca obiect contestaţie la executare, motivele acestei cereri de chemare în judecată fiind în mare parte identice cu cele ale cererii iniţiale.

Instanţa supremă reţine că actele juridice a căror anulare se cere şi a căror executare este contestată, respectiv un contract de credit şi un contract de garanţie reală imobiliară, sunt contracte încheiate de pârâtă (bancă) în desfăşurarea activităţii sale curente. Având în vedere că activitatea bancară este o activitate reglementată, pe care banca o desfăşoară în calitate de profesionist, şi care presupune încheierea unor acte juridice cu caracter specializat, rezultă că un litigiu ce antrenează validitatea acestor acte nu poate fi considerat un litigiu pur civil, iar pentru analiza sa este necesară o anume specializare a judecătorilor, valorificându-se astfel experienţa profesională a acestora

Prin Decizia nr. 18/2016 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte a statuat astfel:

"competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit ca, începând cu data de 15 martie 2016, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele anterior expuse, reţinând că în speţă este vorba de un litigiu cu profesionişti şi având în vedere instanţele aflate în conflict, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) şi art. 136 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.