Ethnic persecution reparations claim denied for loss of Romanian citizenship; appeal dismissed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Section) dismissed the claimant's appeal as unfounded, upholding the lower court's rejection of her claim for reparations under Law No. 189/2000 for ethnic persecution during 1940–1945. The claimant, who had fled Cluj to Bucharest due to ethnic persecution but had since acquired German citizenship, sought annulment of the pension authority's decision denying her benefits. The Court held that the statute's express requirements—citizenship as a Romanian citizen at the time of application and, for those abroad, status as a "Romanian citizen with domicile abroad" (Art. 1 and Art. 7(2))—were not met because the claimant no longer held Romanian citizenship; her Romanian citizenship at the time of persecution was irrelevant. The lower court's judgment remains in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000; Ethnic persecution reparations claim denied for loss of Romanian citizenship; appeal dismissed: Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate de aceasta, „persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 ianuarie 2004, reclamanta S.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 11644 din 28 octombrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că în perioada septembrie 1940 - martie 1945 a fost obligată să se refugieze, urmare a persecuțiilor etnice, din Cluj, la București.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 224 din 11 februarie 2004, a respins acțiunea reclamantei, pe considerentul că aceasta nu îndeplinește una din condițiile esențiale prevăzute de Legea nr. 189/2000, aceea de a fi cetățean român, la data depunerii cererii, pentru acordarea acestor drepturi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta.
În motivarea recursului, aceasta a susținut că scopul legii fiind acela de a oferi reparații morale și materiale, persoanelor persecutate din motive etnice, este lipsit de relevanță faptul că ea a dobândit între timp cetățenia germană, din moment ce la data refugiului avea cetățenie română.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate de aceasta, „persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice”.
De asemeni, art. 7 pct. 2 prevede o nouă prelungire a termenului până la care se pot depune cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute de lege, precizând că „cetățenilor români cu domiciliul în străinătate” li se acordă posibilitatea să depună cererile, și după data de 31 decembrie 2001.
Față de aceste prevederi legale, rezultă că recurenta-reclamantă nu se încadrează în categoria persoanelor ce pot beneficia de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000, aceea a cetățenilor români cu domiciliul în țară sau în străinătate, astfel încât recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.E. împotriva sentinței civile nr. 224 din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.