Pension recalculation revision request barred for lack of identity of object between conflicting final judgments

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

Deliberând asupra cererii de revizuire, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Braşov, sub nr. x/2017, A. a formulat contestaţie împotriva hotărârii nr. 20813 din 7 august 2017, emise de Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii şi împotriva deciziei nr. 212641 din 3 aprilie 2014, emise de Casa Judeţeană de Pensii Braşov.

Prin sentinţa nr. 625 din 19 septembrie 2019, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis contestaţia formulată de contestatorul A. şi în consecinţă a anulat hotărârea nr. 20813 din 7 august 2017 şi decizia nr. 212641 din 3 aprilie 2014; a obligat intimata Casa Judeţeană de Pensii Braşov să emită pe numele contestatorului o decizie de recalculare a pensiei având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză; a obligat aceeaşi intimată la plata diferenţelor de pensie stabilite prin raportul de expertiză contabilă şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor stabilite conform petitului 4, calculată de la data scadenţei acestora până la data plăţii efective; a obligat pe contestatorul A. să plătească în contul expertului B. suma de 1.499 RON, reprezentând diferenţă onorariu raport de expertiză efectuat în cauză; a obligat intimata Casa Judeţeană de Pensii Braşov să plătească contestatorului suma de 2.999 RON, reprezentând onorariu expert pentru raportul de expertiză efectuat în cauză.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Casa Judeţeană de Pensii Braşov.

Prin decizia nr. 227 Ap din 10 martie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis apelul formulat de pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 625 din 19 septembrie 2019 a Tribunalului Braşov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins contestaţia formulată de contestatorul A. şi a păstrat dispoziţia din sentinţă cu privire la obligarea contestatorului la plata sumei de 1.499 RON, diferenţă raport expertiză în favoarea expertului B..

Împotriva acestei decizii A. a formulat cereri de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi, respectiv, pct. 8 C. proc. civ., aceste cereri fiind înregistrate în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă.

Prin încheierea de şedinţă din 23 iulie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a dispus disjungerea celor două cereri de revizuire formulate de revizuentul A. şi formarea unui nou dosar cu numărul x/2020, având ca obiect cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 23 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, aceeaşi instanţă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Revizuentul solicită anularea deciziei nr. 227 Ap din 10 martie 2020, invocând, în esenţă, următoarele motive:

Revizuentul susţine că decizia atacată încalcă dispoziţiile deciziei nr. 1932 din 28 octombrie 2013, prin care Curtea de Apel Braşov a obligat Casa Judeţeană de Pensii Braşov să emită o decizie de recalculare în care să ţină cont de salariile brute realizate de contestator pe perioada 1 ianuarie 1991 - 1 aprilie 2020 conform adeverinţei nr. x din 22 iunie 2011 emisă de C. S.A. Această adeverinţă se referea la perioada lucrată de contestator în condiţiile grupei I de muncă, perioadă care a fost avută în vedere şi pentru efectuarea raportului de expertiză din dosarul nr. x/2017, iar, în opinia revizuentului, curtea de apel era obligată să ţină seama de această adeverinţă.

Examinând, cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pot fi invocate atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, iar lucrul anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părţile acelui litigiu.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerinţe conducând la respingerea cererii de revizuire.

În cauza de faţă, revizuentul a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 227 Ap din 10 martie 2020 şi decizia nr. 1932 din 28 octombrie 2013.

Prin decizia nr. 1932 din 28 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2013, instanţa a admis în parte recursul declarat de A., în calitate de recurent-contestator, a admis în parte contestaţia formulată împotriva hotărârii nr. 3627 din 10 decembrie 2012 emisă de CNPP - Comisia Centrală de Contestaţii pe care a anulat-o; a obligat intimata Casa Judeţeană de Pensii Braşov să emită o decizie de recalculare în care să ţină cont de salariile brute realizate de contestator pe perioada 22 iunie 1967 - 15 octombrie 1968, 16 martie 1970 - 1 iulie 1977 şi 1 ianuarie 1991 - 1 aprilie 2020 conform adeverinţei nr. x din 22 iunie 2011 emisă de C. S.A.; a respins restul pretenţiilor privind valorificarea veniturilor brute în perioada 1 iulie 1977 - 1 ian 1991.

Prin decizia nr. 227 Ap din 10 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2017, instanţa a admis apelul formulat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 625 din 19 septembrie 2019 a Tribunalului Braşov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva hotărârii nr. 20813 din 7 august 2017, emise de Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii şi împotriva deciziei nr. 212641 din 3 aprilie 2014, emise de Casa Judeţeană de Pensii Braşov.

Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prima acţiune. Instanţa supremă observă că dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2017 nu au acelaşi obiect, ele vizând anularea unor acte diferite, respectiv a hotărârii nr. 3267 din 10 decembrie 2012 a Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice în cadrul dosarului nr. x/2013 şi a hotărârii nr. 20813 din 7 august 2017 a Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice şi a deciziei nr. 212641 din 3 aprilie 2014 a Casei Judeţene de Pensii Braşov în cadrul dosarului nr. x/2017

În speţă nu se poate reţine contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identităţii de obiect făcând de prisos analizarea celorlalte condiţii impuse de norma legală.

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 şi 513 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi, în consecinţă, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 227/Ap din 10 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu drept de recurs, care este de competenţa Completului de 5 judecători.

Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.