Public seniority claim dismissed due to nullity of extraordinary appeal filed at wrong jurisdiction

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă la data de 29 septembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, a contestat anexa 2 nr. 8422/VI/9/2016 din 7 decembrie 2016 în ceea ce priveşte vechimea în specialitate, solicitând obligarea acestora la acordarea vechimii conform Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 284/2010.

Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău şi excepţia autorităţii de lucru judecat.

Prin sentinţa civilă nr. 35 din 10 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca fiind formulată faţă de o persoană fără calitate procesual pasivă. Totodată, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi s-a respins acţiunea formulată de reclamant pentru autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel.

Prin încheierea de şedinţă din 3 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei, având în vedere lipsa nejustificată a părţilor şi faptul că niciuna dintre acestea în faza procesuală a apelului nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar prin încheierea din 27 septembrie 2018 s-a respins cererea de repunere pe rol, formulată de apelantul-reclamant şi s-a menţinut măsura suspendării.

La 16 octombrie 2019, din oficiu, s-a dispus citarea părţilor în vederea discutării perimării cererii de apel, fixându-se termen în acest sens la 14 noiembrie 2019, când, în temeiul dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ. coroborat cu art. 420 C. proc. civ., instanţa de apel a invocat din oficiu excepţia perimării apelului.

Prin Decizia nr. 2843 din 14 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-a admis excepţia perimării invocată din oficiu şi s-a constatat perimat apelul declarat de reclamantul A., având în vedere că de la data suspendării cauzei şi până la data citării din oficiu a acestora pentru discutarea perimării, cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni şi că, în speţă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare, iar niciuna dintre părţi nu a solicitat judecata în lipsă.

La 18 noiembrie 2019, reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 2843 din 14 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, precizând că motivele de recurs le va formula înaintea primului termen de judecată.

La 7 ianuarie 2020, recurentul-reclamant a depus la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie motivele de recurs, susţinând în esenţă că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti nu i-a acordat, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 284/2010, cap. Familia ocupaţională "Justiţie", vechimea în specialitate corespunzătoare funcţiei pe care a ocupat-o, respectiv de tehnician criminalist cu studii superioare, cu motivarea că nu ar face parte din categoria personalului auxiliar.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 mai 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au înţeles să îşi exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 29 septembrie 2020.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., nulitatea căii extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, va anula recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul are ca obiect decizia nr. 2843 din 14 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care a fost admisă excepţia perimării invocată din oficiu şi a fost constatat perimat apelul declarat de reclamantul A..

Potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ. "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

Dispoziţiile art. 490 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, "recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute la art. 83 alin. (3) şi art. 84".

Totodată, conform dispoziţiilor art. 176 pct. 6 C. proc. civ., "nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la: alte cerinţe extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel".

Ca atare, depunerea cererii de recurs, precum şi a motivelor de recurs formulate separat, la instanţa a cărei hotărâre se atacă, este impusă sub sancţiunea nulităţii.

În plus, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate şi motivate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În speţă, recursul împotriva hotărârii de perimare a judecăţii a fost depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă, potrivit declaraţiei de recurs aflată la dosarul de recurs, însă motivele de recurs, au fost depuse direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum rezultă din dovada aflată la dosarul de recurs.

Aşa fiind, având în vedere că motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant au fost depuse direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie devin aplicabile dispoziţiile art. 490 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 176 pct. 6 din acelaşi cod.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2843 din 14 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.