Inadmissibility of extraordinary appeal against appellate rejection of null recourse despite erroneous lower-court appeal instruction

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la 25 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.. a chemat în judecată pârâta C. S.R.L. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.694.432,17 RON, aferentă facturilor nr. x din 6 iulie 2016 şi 5822 din 12 decembrie 2016 neachitate de către pârâtă, ca urmare a încheierii contractului de furnizare şi montaj echipamente nr. 362 din 30 martie 2015.

Prin sentinţa nr. 66/2018 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată. Totodată, s-a dispus darea în debit a reclamantei, cu suma de 5.700 RON, reprezentând diferenţă onorariu de expert. De asemenea, s-a menţionat că hotărârea este supusă recursului în 30 zile de la comunicare.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B.. a declarat recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 640/2019 din 14 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă. Totodată, s-a menţionat că de la data comunicării deciziei începe să curgă termenul de apel, de 30 de zile.

Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut că menţiunea căii de atac a recursului în dispozitivul sentinţei atacate este inexactă, deoarece în cauza de faţă, având ca obiect o acţiune în pretenţii, în valoare de 1.694.432,17 RON, sunt incidente prevederile art. 466 alin. (1) din C. proc. civ.

Cum reclamanta a formulat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cale de atac neprevăzută de lege, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 457 alin. (3) din C. proc. civ., în aplicarea cărora a respins recursul ca inadmisibil.

Pârâta C. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 640/2019 din 14 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Craiova pentru a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei tardivităţii formulării căii de atac.

În susţinerea motivului de casare invocat, a arătat că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ. şi, totodată, a aplicat greşit prevederile art. 457 alin. (3) C. proc. civ.

Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că, deşi s-a invocat excepţia tardivităţii promovării căii de atac, instanţa a soluţionat cu prioritate excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, pe care a admis-o, operând, astfel, în favoarea intimatei o repunere în termenul de declarare a căii de atac.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a învederat că reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 66 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, cu nesocotirea acestor prevederi, deoarece calea de atac prevăzută de lege era apelul.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 457 alin. (3) C. proc. civ. a susţinut că acestea nu sunt aplicabile cauzei, arătând, totodată, că, pentru a putea opera o repunere în termenul de declarare a căii de atac, trebuie ca iniţial, calea de atac declarată de partea interesată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii, să fie la rândul său declarată în termenul prevăzut de lege.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 mai 2020 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care a reiterat, pe de o parte, motivele de recurs, iar, pe de altă parte, a arătat că nu poate fi reţinut argumentul exprimat de către magistratul-asistent referitor la faptul că recurenta nu ar putea exercita calea de atac a recursului, întrucât a mai fost deja formulată o asemenea cale de atac în prezenta cauză, fiind astfel încălcat principiul unicităţii căii de atac.

În primul rând, recurenta a susţinut că aceasta nu a mai declarat anterior calea de atac a recursului, ci intimata S.C. A. S.R.L. a fost cea care a formulat în mod greşit recurs, calea de atac prevăzută de lege fiind apelul, motiv pentru care nu se poate considera că recurenta ar încălca principiul unicităţii căii de atac.

In al doilea rând, a susţinut recurenta, nu poate fi reţinută incidenţa acestui argument întrucât Curtea de Apel Craiova a avut, în baza art. 457 alin. (1) C. proc. civ., calitatea de instanţă de apel, iar nu de instanţă de recurs, chiar dacă în cauză a fost formulat în mod greşit recursul de către intimata S.C. A. S.R.L.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 29 septembrie 2020.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, faţă de dezvoltarea criticilor recurentei privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., art. 457 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod, norme de drept procesual, Înalta Curte reţine că acestea pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., şi nu celui indicat de recurentă, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează încălcarea unor norme de drept material.

Criticând dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., recurenta susţine că trebuia analizată, mai întâi, excepţia tardivităţii, apoi excepţia inadmisibilităţii.

Or, deşi, invocă aceste dispoziţii legale, recurenta le interpretează greşit.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Astfel, Înalta Curte reţine că excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară excepţiei tardivităţii, raportat la criteriul efectelor pe care cele două excepţii tind să le realizeze, impunându-se preliminar determinarea cadrului procesual în care ar putea fi cercetată excepţia tardivităţii.

În speţă, reclamanta S.C. A. S.R.L., în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, a declarat recurs, iar nu apel, care era calea de atac legală, pe care l-a depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă, aşa cum prevede legea.

Critica privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", nu este întemeiată, având în vedere că obiectul cauzei îl reprezintă o acţiune în pretenţii, în valoare de 1.694.432,17 RON, iar menţiunile din dispozitivul hotărârii atacate nu sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 466 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "hotărârile pronunţate în primă instanţă, pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel".

Aşadar, menţionarea inexactă, de către tribunal, în dispozitivul hotărârii pronunţate, a căii de atac, ca fiind recurs, nu produce niciun efect asupra dreptului părţilor din litigiu de a formula calea de atac corectă, întrucât aceasta este stabilită de lege.

Conform art. 457 alin. (3) C. proc. civ., "Dacă instanţa respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege".

Această normă juridică se aplică în cazul existenţei unei menţiuni inexacte în cuprinsul hotărârii atacate şi este edictată pentru ca partea care exercită o cale de atac să nu fie prejudiciată, ca efect al menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac pe care o poate exercita.

Prin urmare, curtea de apel a făcut o aplicare corectă a acestor dispoziţii legale.

În continuare, Înalta Curte reţine că potrivit, art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar art. 97 pct. 1 C. proc. civ. dispune că "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

În speţă, recursul vizează o decizie pronunţată în recurs de curtea de apel, prin care s-a respins ca inadmisibilă calea de atac.

Nu este permisă declararea căii de atac a recursului împotriva unui hotărâri prin care s-a soluţionat un recurs, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac.

Legalitatea căilor de atac înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot exercita alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 640/2019 din 14 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.