Jurisdictional conflict in consumer credit disputes: territorial competence at consumer's domicile for abusive clause claims

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 la Judecătoria Iaşi, secţia Civilă, la data de 3.07.2019, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A. şi D.., să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la art. 6 pct. 6.4, art. 7 pct. 7.3, art. 8 pct. 8.2 din contractul de credit ipotecar nr. x din 02.10.2006, modificat prin acte adiţionale, solicitând eliminarea lor din contract şi restituirea sumelor achitate în baza acestora. S-a mai solicitat a se constata caracterul abuziv al clauzei de risc valutar prevăzută la art. 9 pct. 9.1, 9.4 din acelaşi contract, urmând a fi obligată pârâta la stabilizarea, îngheţarea, cursului de schimb CHF/RON la momentul semnării contractului şi obligarea pârâtei la recalcularea ratelor aferente în funcţie de respectiva valoare, precum şi la restituirea sumelor achitate în plus. În subsidiar, au solicitat adaptarea contractului, în sensul ca toate sumele datorate în temeiul convenţiei de credit să fie calculate la o valoare a CHF egală cu jumătate din diferenţa dintre cursul CHF de la momentul plăţii şi valoarea CHF de la momentul contractării şi, pe cale de consecinţă, restituirea sumelor încasate ca excedent.

Au solicitat reclamanţii şi obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, calculată pentru sumele care urmează a fi restituite de la data plăţii lor şi până la data achitării efective a debitului, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate prevederile art. 194 C. proc. civ., Legea nr. 193/2000, Directiva nr. 93/13/CEE, O.U.G. nr. 21/1992.

Prin întâmpinare, pârâta C. S.A. a invocat, în temeiul art. 107 C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.

Prin sentinţa civilă nr. 1048/2020, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate de către pârâtă şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, cu motivarea că sediul pârâtei se află în Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2019, care, prin încheierea din 31 iulie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia, suspendând, totodată, cauza până la soluţionarea conflictului de competenţă.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că acţiunea are ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale dintr-un contract de credit ipotecar şi este formulată de către consumatori împotriva profesioniştilor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 116 C. proc. civ.

A reţinut Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti că alegerea reclamanţilor a fost efectuată în momentul în care au introdus cererea la instanţa de la domiciliul lor, respectiv la Judecătoria Iaşi. În plus, împrejurarea că domiciliul ales al reclamanţilor se află în Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti nu prezintă nicio relevanţă, deoarece art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are în vedere domiciliul consumatorului, iar nu cel al reprezentantului său convenţional, la care a solicitat să i se comunice toate actele de procedură.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale inserate în contractul de credit ipotecar nr. x din 02.10.2006, modificat prin acte adiţionale, contract încheiat în localitatea de domiciliu a reclamanţilor, în Iaşi, prin C. S.A. - prin Sucursala Iaşi, astfel cum a fost consemnat în contract, litigiu ce face parte din materia protecţiei drepturilor consumatorilor.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Înalta Curte reţine că reclamanţii au alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ.

Prin urmare, pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamanţilor, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ.

Mai mult decât atât, prin chiar jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materia protecţiei consumatorului, în acest sens fiind Cauza Océano Grupo Editorial S.A. v Roció Murciano Quintero, s-a stabilit că este inechitabil şi mult prea oneros să se pretindă consumatorului să formuleze cererea de chemare în judecată împotriva comerciantului care i-a încălcat drepturile la instanţa de la sediul acestuia din urmă.

În consecinţă, în condiţiile în care acţiunea are ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale dintr-un contract de credit ipotecar şi este formulată de către consumatori împotriva profesionistului, iar opţiunea reclamanţilor a fost în sensul soluţionării cauzei de instanţa de la domiciliul lor, respectiv de Judecătoria Iaşi, acestei din urmă instanţe îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.