Nullity of cassation appeal for failure to articulate statutory grounds for illegality

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, la data de 3 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Statul Român - comitent general asigurator, Cec Bank S.A. şi Ministerul Justiţiei, solicitând angajarea răspunderii acestora pentru prejudiciile cauzate în litigiile în care reclamantul a fost parte, respectiv, daune morale de 20.000.000 RON decurgând din fapte ilicite de natură penală, cu motivarea că despăgubirile solicitate prin acţiune de reclamant provin dintr-o serie de nemulţumiri cauzate de modul de soluţionare al dosarelor nr. x/2018 si nr. y/2018

Prin sentinţa nr. 62/2019 din 20 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, s-au admis excepţiile invocate de pârâţii Statul Român - comitent general asigurator şi Ministerul Justiţiei şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 845/2019 din 31 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, la data de la 5 decembrie 2019, reclamantul A. a declarat recurs, fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ.

În cuprinsul recursului, recurentul-reclamant a susţinut că decizia atacată a fost dată în condiţii de ilegalitate a legilor şi Statului Roman, având la bază denaturarea şi ascunderea adevărurilor din Constituţia României.

Recurentul a considerat că apelul este clar şi documentat, subliniind că instanţa denaturează adevărurile, pentru a ascunde deficienţele sistemului supradimensionat şi nefuncţional cu privire la acţiunile puterilor reale ale statului actual. A mai susţinut că nesoluţionarea unui caz extrem de simplu, privind repararea unei pagube, într-un termen optim şi rezonabil, trebuie trimis la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

A menţionat recurentul că nu întelege de ce instanţa se referă la efectul devolutiv al apelului şi nu se raportează la efectul evolutiv al apelului, la aplicarea principiului legalităţii căilor de atac cerut de controlul judiciar, in condiţiile in care nu a existat un control judecatoresc asupra actelor emise de autorităţile publice şi nici nu s-a asigurat acţionarea unitară a legilor, din momentul promulgării acestora.

În continuare, recurentul a susţinut că obiectul acţiunii este clar, fiind arătat chiar in concluziile trimise la data de 4.10.2019, constatarea acţiunii ca nefondată fiind un neadevăr, întrucât existau probe, iar condiţiile art. 194 şi art. 197 din C. proc. civ. erau îndeplinite şi magistratul avea obligaţia de incadrare in drept a faptelor prejudiciabile.

Recurentul a mai arătat că stăruinţa si conştiinţa in stabilirea adevărului aparţine in totalitate instanţei, întrucât acesta a indicat clar absolut toate dosarele ce au compromis dreptul simplu la repararea pagubelor, in condiţiile dovedirii nevinovăţiei legat de executarea ilegală comisă de cele 10 instituţii vinovate, respectiv banca, cele 5 parchete inactive, tribunalele, Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Finanţelor Publice, toate lucrând in ilegalitate generala intr-un stat cu o Constituţie nefuncţională, instituţii evidenţiate în dosarele indicate ca probă.

După prezentarea unor consideraţii teoretice privitoare la noţiunea de lege, în ceea ce priveşte obiectul unei cereri, recurentul arată că, potrivit doctrinei, acesta este reprezentat de pretenţia concretă a reclamantului, subliniindu-se că lucrul cerut nu poate fi conceput independent de calificarea juridică în temeiul căreia s-a făcut cererea, astfel că pretentia nu este doar un lucru, ci un drept subiectiv asupra unui lucru.

A mai arătat recurentul că legile, in general, trebuiau să se constituie in baza principiilor sistemelor funcţionale ale statului, iar principiile constituţionale trebuiau sa se constituie ca legi constituţionale, ca principii fundamentale ale statului de drept, democratic si social, nu altfel.

La data de 25 martie 2020, intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a transmis întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului şi respingerea recursului ca nemotivat, faţă de dispoziţiile art. 486 C. proc. civ. care prevăd că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum şi că lipsa acestora este sancţionată cu nulitatea.

La 31 martie 2020, intimata-pârâtă CEC Bank S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ. cu observarea art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, sub aspectul neindicării în cuprinsul acestuia a temeiului de drept şi a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 25 mai 2020, recurentul a depus răspuns la întâmpinările formulate în dosar.

La data de 15 iunie 2020 Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, în numele şi pentru Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice a depus întâmpinare, prin care a invocat exepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, pe fond solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

La data de 23 iunie 2020, recurentul a transmis răspuns la această ultimă întâmpinare, prin care a arătat, în esenţă, că statul este comitent asigurător pentru toate acţiunile sale nelegitime şi demersurile sale nelegale în condiţii de ilegalitate generalizată.

Ulterior, la 27 iulie 2020 şi 17 august 2020 a depus la dosar precizări, prin care a evidenţiat aspecte referitoare la fondul cauzei.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatele-pârâte CEC Bank S.A. şi Ministerul Justiţiei, prin întâmpinări, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice invocată, prin întâmpinare, de intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, în numele şi pentru Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, se va reţine că recursul, cale de atac extraordinară, reprezintă o fază procesuală a aceleiaşi cauze, astfel încât nu se poate desfăşura decât în cadrul procesual deja existent în etapele anterioare.

Dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, aplicabile litigiului în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 03.01.2019, stipulează că, "Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile."

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., neindicând niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1)-(8) din C. proc. civ. şi neformulând critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Enumerarea de către recurent a unor drepturi sau principii, cu caracter general, redarea unor considerente teoretice privind noţiunile de lege şi de obiect al cererii de chemare în judecată, precum şi relatarea situaţiei de fapt, în lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 C. proc. civ., fac imposibilă pentru instanţa de recurs exercitarea efectivă a controlului de legalitate al deciziei recurate.

În cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc critici ale deciziei recurate prin indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate raportate la soluţia pronunţată de instanţa de apel şi la argumentele instanţei de control judiciar în fundamentarea acesteia, susţinerile recurentului reprezentând doar o succesiune de fapte şi afirmaţii cu caracter general, nestructurate din punct de vedere juridic.

Întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 845/2019 din 31 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.