Cassation appeal nullified for failure to formulate specific illegality grounds required under Civil Procedure Code Art. 488

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 27 noiembrie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de acordare, prevăzute la art. 8.2 din contractul de credit nr. x din 30.06.2006, la art. 6.1 lit. b) din contractul de credit nr. x din 15.04.2008 şi la art. 6.1 lit. b) din contractul de credit nr. x3 din 24.10.2008, restituirea sumelor percepute cu titlul de comision de acordare şi a dobânzii legale aferente, constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 13.1, art. 13.2, art. 13.5 şi art. 13.6 din contractele încheiate în 2008, constatarea caracterului abuziv al clauzelor de risc valutar, art. 9.2 şi art. 9.4 din contractele încheiate în 2008, stabilizarea cursului de restituire a împrumuturilor la nivelul cursului CHF - RON de la data semnării contractelor, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în plus faţă de acest curs şi a dobânzii aferente, cu cheltuieli de judecată.

La 7 martie 2016, reclamantul a depus cerere de renunţare la judecata capetelor 3 şi 4 din acţiune, referitoare la riscul valutar şi la restituirea sumelor achitate în plus cu acest titlu, precum şi cerere completatoare, arătând că solicită constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5.2 şi art. 5.3 din contractele de credit încheiate în anul 2008 şi obligarea pârâtei, după caz, la obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate cu titlul de dobândă curentă şi a dobânzii legale aferente şi, în subsidiar, obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate cu titlul de dobândă curentă şi a dobânzii legale aferente şi la încheierea unor acte adiţionale la contractele de credit, care să menţioneze o anumită formulă de calcul a dobânzii sau obligarea pârâtei la încheierea unor acte adiţionale la contractele de credit, care să menţioneze o anumită formulă de calcul al dobânzii şi la restituirea sumelor percepute peste aceste niveluri, precum şi a dobânzii legale aferente.

La 18 aprilie 2016 reclamantul a depus cerere de renunţare la judecata capătului 1 de cerere privind comisionul de acordare.

Prin sentinţa civilă nr. 2465 din 19 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a luat act de renunţarea reclamantului la judecata capetelor 1,3,4 din cererea iniţială.

A fost admisă în parte acţiunea completată, s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 13.1, 13.2 teza a doua, 13.6 din contractul de credit nr. x/24.10.2008 şi nr. y/15.04.2008. Totodată, s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5.2 şi 5.3 din aceleaşi contracte de credit, doar partea referitoare la posibilitatea băncii de a modifica dobânda în funcţie de politica B. S.A. şi de costurile de finanţare ale băncii.

A fost respinsă în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 2054 din 22 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins ca nefondat.

La 28 decembrie 2018, reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2054 din 22 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

În argumentarea cererii de recurs, după un scurt istoric al cauzei, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că decizia instanţei de apel a fost dată cu greşita interpretare şi aplicare a prevederilor Legii nr. 193/2000, a regulii stabilite prin art. 10 lit. b) din O.G. nr. 21/1992, a dispoziţiilor art. 970, art. 977, art. 978, art. 979 şi art. 981 din C. civ. de la 1864, redând textele legale invocate şi menţionând, totodată, considerentele instanţei de apel în raport cu acestea.

Intimata-pârâtă B. S.A. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 11 februarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au înţeles să îşi exercite acest drept.

Prin încheierea din 12 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul declarat de reclamant, a prorogat discutarea excepţiei nulităţii recursului şi a constatat suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, precum şi al art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020.

Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen de judecată la data de 27 octombrie 2020, acesta fiind preschimbat din oficiu pentru data de 3 noiembrie 2020.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În conformitate cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile."

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Recurentul-reclamant s-a raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege incidente, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Din expunerea argumentelor evocate de recurent rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul aduce critici dezlegărilor date împrejurărilor de fapt de către instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, argumentele evocate vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

Reiterarea în cererea de recurs a susţinerilor din cererea de chemare în judecată, respectiv din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu întruneşte cerinţa anterior evocată.

De asemenea, menţionarea generică a art. 970, art. 977, art. 978, art. 979 şi art. 981 din C. civ. de la 1864 etc., nu constituie o veritabilă critică de nelegalitate susceptibilă de a fi examinată în recurs.

Or, în absenţa invocării unor critici de nelegalitate care să permită încadrarea acestora în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. rezultă că normele materiale arătate au fost indicate formal prin cererea de recurs.

Întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2054 din 22 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.