Thermal energy debt and late-payment penalties; failure to articulate specific grounds of illegality renders extraordinary remedy inadmissible

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, la 29 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. Termica S.A. Suceava prin lichidator judiciar consorţiul A. şi B. a chemat în judecată pe pârâta C., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 462.617,92 RON, din care 351.347,06 RON preţ energie termică şi 111.270,86 RON penalităţi de întârziere, reprezentând contravaloarea facturilor de preţ şi penalităţi de întârziere aferente emise pe numele asociaţiei în perioada aprilie 2013 - decembrie 2015.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1270 din C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009, Legea nr. 51/2006, Legea nr. 210/2005, O.U.G. nr. 88/2010, O.U.G. nr. 70/2011, precum şi contractului nr. x/2009.

Prin sentinţa civilă nr. 108 din 14 martie 2017, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, la 17 martie 2017, sub nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 2401 din 30 mai 2017, Judecătoria Suceava a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Totodată, a fost constatat ivit conflictul negativ de competenţă, iar dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Suceava în vederea soluţionării acestuia.

Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 37 din 7 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, la 19 septembrie 2017, sub nr. x/2016.

La termenul din 12 decembrie 2017, reclamanta S.C. Termica S.A. şi-a precizat acţiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 131.914,51 RON reprezentând contravaloare energie termică, precum şi la plata sumei de 99.115,73 RON, reprezentând penalităţi aferente perioadei aprilie 2013 - decembrie 2015.

Prin sentinţa civilă nr. 384 din 12 decembrie 2017, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a admis acţiunea formulată de reclamantă, fiind obligată pârâta să-i achite acesteia suma de 131.912,12 RON reprezentând debit şi suma de 73.681,63 RON reprezentând penalităţi de întârziere. Totodată, pârâta a fost obligată să-i achite expertului D. suma de 1.001 RON reprezentând diferenţă onorariu expert.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. Termica S.A. Suceava prin lichidator judiciar consorţiul A. şi B., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2018.

Prin decizia nr. 24 din 18 ianuarie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 384 din 12 decembrie 2017 a Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, cu consecinţa obligării pârâtei să achite acesteia suma de 99.115,73 RON cu titlu de penalităţi de întârziere, în loc de 73.681,63 RON. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva deciziei civile nr. 24 din 18 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a declarat recurs pârâta C., fără a indica vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia şi casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului s-a arătat că pretenţiile ce fac obiectul prezentului litigiu sunt aferente perioadei aprilie 2013 - decembrie 2015, că facturile au fost comunicate cu întârziere, iar la calculul penalităţilor nu s-a ţinut cont de zilele de întârziere.

Potrivit raportului de expertiză contabilă suma datorată este în cuantum de 131.914,51 RON debit principal şi de 73.681,63 reprezentând penalităţi de întârziere.

S-a mai arătat că instanţa de apel a solicitat efectuarea unui nou supliment de expertiză în vederea calculării penalităţilor aferente perioadei 31 decembrie 2012 - decembrie 2015, perioadă ce excede cererii de chemare în judecată. De altfel, expertul a precizat în mod expres că penalităţile anterioare lunii aprilie 2013 sunt în afara perioadei solicitate de reclamantă prin acţiune.

Pentru argumentele expuse s-a solicitat admiterea recursului, având în vedere faptul că instanţa de apel a dat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă S.C. Termica S.A. Suceava prin lichidator judiciar consorţiul A. şi B. a solicitat respingerea recursului pârâtei, deoarece este nereală susţinerea acesteia, în sensul că instanţa de apel ar fi dat mai mult decât s-a cerut prin acţiunea principală.

Recurenta-pârâtă C., prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă S.C. Termica S.A. Suceava prin lichidator judiciar consorţiul A. şi B., a solicitat respingerea argumentelor acesteia, întrucât instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile, iar prin hotărârea atacată a acordat reclamantei mai mult decât a cerut prin cererea de chemare în judecată.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat în cauză a fost întocmit la data de 19 iulie 2019, iar ca urmare a dispoziţiilor luate de Înalta Curte prin încheierea din data de 11 februarie 2020, a fost întocmit un supliment la raportul efectuat de magistratul-asistent raportor asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare. De asemenea, a fost comunicat părţilor şi suplimentul efectuat la raport ca urmare a dispoziţiilor luate de Înalta Curte prin încheierea de şedinţă din data de 11 februarie 2020.

La data de 16 martie 2020, intimata-reclamantă S.C. Termica S.A. Suceava prin lichidator judiciar consorţiul A. şi B. a formulat punct de vedere la raport, prin care a arătat, în esenţă, că este aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât în recurs nu se pot identifica critici de nelegalitate ce ar putea face posibilă încadrarea în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din acelaşi cod.

Prin încheierea din 28 aprilie 2020 a fost admis în principiu recursul şi s-a constatat că judecata este suspendată de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020 şi al art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020.

Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen de judecată la data de 27 octombrie 2020, acesta fiind preschimbat din oficiu pentru data de 3 noiembrie 2020, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stipulează că, "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile."

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

Recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., neindicând în drept niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. şi neformulând critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Criticile recurentei-pârâte în sensul că pretenţiile ce fac obiectul prezentului litigiu sunt aferente perioadei aprilie 2013- decembrie 2015, că facturile au fost comunicate cu întârziere, iar la calculul penalităţilor nu s-a ţinut cont de zilele de întârziere, precum şi susţinerile acesteia cu privire la concluziile reţinute prin raportul de expertiză contabilă şi prin suplimentul de expertiză, la faptul că instanţa de apel a dat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, vizează, în realitate, modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele.

Or, instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludentei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

În cauză, recurenta-pârâtă critică decizia recurată sub aspectul netemeiniciei, tinzând, în realitate, la reevaluarea probatoriului administrat şi la restabilirea situaţiei de fapt ceea ce nu este posibil în această etapă procesuală.

Aşadar, nu se poate reţine că au fost formulat veritabile critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată şi care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., prin cererea de recurs fiind aduse doar critici de temeinicie deciziei atacate.

Întrucât recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei nr. 24 din 18 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.