Timeliness of extraordinary review for contradictory judgments in insolvency proceedings: deadline runs from pronouncement, not publication
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court dismissed both the request for restoration to the statutory time limit and the petition for review as late, thereby upholding the judgment of the Court of Appeal which had reversed the lower court's dismissal of the bankruptcy petition. The dispute concerned a request for review based on the contradiction of final judgments (Article 322(7) of the Code of Civil Procedure) filed by a creditor against a 2020 appellate decision that had dismissed its petition to initiate bankruptcy proceedings against a debtor, arguing this decision contradicted a prior 2019 appellate ruling in the same insolvency case. The court held that the appellant failed to prove an impediment beyond its control justifying the delay under Article 103(1), as the claim that it only learned of the contradiction upon publication did not constitute a valid bar to filing within the mandatory one-month period; consequently, the review was rejected due to the expiration of the deadline established by Article 324(1) point 1 of the Code of Civil Procedure, which runs from the pronouncement of the last judgment when rendered by a court of appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 7 C. proc. civ, art. 103 C. proc. civ, art. 322 pct. 7 din C. proc. civ, art. 103 alin. (1) din C. proc. civ, art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 137 C. proc. civ; Timeliness of extraordinary review for contradictory judgments in insolvency proceedings: deadline runs from pronouncement, not publication: The dispute concerned a request for review based on the contradiction of final judgments (Article 322(7) of the Code of Civil Procedure) filed by a creditor against a 2020 appellate decision that had dismissed its petition to initiate bankruptcy proceedings against a debtor, arguing this decision contradicted a prior 2019 appellate ruling in the same insolvency case. The court held that the appellant failed to prove an impediment beyond its control justifying the delay under Article 103(1), as the claim that it only learned of the contradiction upon publication did not constitute a valid bar to filing within the mandatory one-month period; consequently, the review was rejected due to the expiration of the deadline established by Article 324(1) point 1 of the Code of Civil Procedure, which runs from the pronouncement of the last judgment when rendered by a court of appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule applied in the dispositive to handle the dismissal of the petition.
Main ground for the verdict, defining the basis for the request for review due to contradictory judgments.
Procedural rule applied in the dispositive to determine the timeliness of the request for review.
Full text
Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 291/R din 29 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de debitoarea S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar SCP B. şi administrator special C., în contradictoriu cu creditoarea D. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 200/06.03.2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2011. A modificat în parte sentinţa recurată, în ceea ce priveşte cererea de declanşare a procedurii de faliment formulată de creditoarea D. S.A., în sensul că a respins cererea creditoarei.
Totodată, a admis recursul declarat de creditoarea Direcţia Fiscală a Municipiului Timişoara, în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar SCP B. şi administrator special C. împotriva sentinţei civile nr. 200/06.03.2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2011. A casat în parte sentinţa recurată, în ceea ce priveşte cererea de declanşare a procedurii de faliment formulată de creditoarea Direcţia Fiscală a Municipiului Timişoara şi a trimis cauza spre rejudecare, sub acest aspect, judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Timiş. A obligat pe creditoarea D. S.A. la plata către debitoarea S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C. a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
La data de 24 septembrie 2020, D. S.A., PRIN SUCURSALA TIMIŞOARA a formulat cerere de revizuire împotriva acestei decizii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că este contradictorie cu decizia civilă nr. 420/R din 20 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.
Revizuenta a formulat, totodată, cerere de repunere în termenul de declarare a revizuirii, în temeiul art. 103 C. proc. civ. de la 1865, arătând, în esenţă, că a fost împiedicată să cunoască considerentele care au stat la baza deciziei a cărei revizuire se solicită, anterior motivării şi publicării acesteia în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 14694/09.09.2020.
A susţinut revizuenta că a cunoscut contrarietatea celor două hotărâri la data de 9 septembrie 2020, odată cu publicarea deciziei a cărei revizuire se solicită în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, când a încetat împiedicarea sa în sensul art. 103 C. proc. civ. de la 1865, care până la această dată a existat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În cuprinsul cererii de revizuire, autoarea căii extraordinare de atac a susţinut că, potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii, respectiv existenţa unor horărâri definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care prin cea de-a doua hotărâre pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară.
Revizuenta a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, inclusiv tripla identitate la care se referă textul, de lege în condiţii specifice procedurii de insolvenţă.
A solicitat a se avea în vedere că hotărârile a căror contrarietate a fost invocată au fost pronunţate în dosare asociate dosarului de insolvenţă al S.C. A. S.R.L. şi că în toată procedura de insolvenţă, inclusiv în dosarele asociate, părţile au aceeaşi calitate, respectiv S.C. A. S.R.L. are calitatea de debitoare, iar revizuenta are calitatea de creditoare, demersurile procesuale fiind efectuate în aceste dosare în aceeaşi calitate. Revizuenta a arătat că aceste demersuri au aceeaşi cauză şi acelaşi obiect, avand ca finalitate recuperarea creanţei de la debitoarea falită, fiind evocate, totodată, aspectele care susţin contrarietatea hotărârilor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S.C. A. S.R.L., prin administrator special C. şi administrator judiciar SCP B. a invocat, în principal, tardivitatea cererii de revizuire, susţinând, totodată, netemeinicia cererii de repunere în termen, iar, în subsidiar, a invocat inadmisibilitatea revizuirii.
Înalta Curte, examinând, cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii formulată de revizuentă, reţine următoarele:
Potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. civ., "Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
Din analiza prevederilor legale enunţate reiese că, pentru a beneficia de repunerea în termen, este necesar ca partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, iar partea care nu a săvârşit actul de procedură înăuntrul termenului legal imperativ trebuie să facă dovada că a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, care s-a produs înainte de împlinirea termenului.
Aşadar, pentru a fi repusă în termen partea trebuie să demonstreze împrejurarea care a împiedicat-o să exercite calea de atac.
Înalta Curte constată că revizuenta nu a evidenţiat în cadrul cererii sale împrejurări mai presus de voinţa ei, aşa cum prevede legiuitorul, care să conducă la repunerea acesteia în termenul de declarare a revizuirii.
Astfel, împrejurările descrise de revizuentă în sensul că a fost împiedicată să cunoască considerentele care au stat la baza deciziei a cărei revizuire se solicită, înaintea motivării şi publicării acesteia în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 14694/09.09.2020 şi că abia la acest moment a cunoscut contrarietatea celor două hotărâri, nu constituie o veritabilă împiedicare de la formularea căii extraordinare de atac, revizuenta având obligaţia de a manifesta un comportament procesual activ şi diligent în ceea ce priveşte exercitarea căii de atac a revizuirii.
De altfel, Înalta Curte constată că sunt corecte apărările intimatei formulate prin întâmpinare prin care se susţine caracterul neîntemeiat al cererii de repunere în termen raportat la împrejurarea că raţiunile pentru care se analizează o astfel de cerere vizează motivele de fapt care împiedică partea să acţioneze, iar nu de drept, revizuenta argumentând formal încadrarea într-o împrejurare obiectivă, mai presus de voinţa părţii şi în afara ipotezei de reglementare a art. 103 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât tinde la schimbarea momentului procedural de plecare a termenului de 1 lună, prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., considerându-l a fi unul de la comunicarea hotărârii, şi nu de la pronunţare.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte reţine că împrejurarea relevată de revizuentă nu poate fi considerată o împiedicare mai presus de voinţa părţii în exercitarea căii de atac a revizuirii.
Prin urmare, având în vedere că în cuprinsul cererii sale partea face referire nu la o imposibilitate de a declara calea de atac, ci la o imposibilitate de a o motiva, determinată de faptul că a fost împiedicată să cunoască considerentele care au stat la baza deciziei a cărei revizuire se solicită, înaintea motivării şi publicării acesteia în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 14694/09.09.2020, în condiţiile în care cererea formulată vizează repunerea în termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că solicitarea revizuentei nu este fondată, motiv pentru care va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii.
Ca atare, Înalta Curte, în temeiul art. 137 C. proc. civ., art. 322 pct. 7 C. proc. civ. raportat la 324 pct. 1 din acelaşi cod, luând în examinare excepţia tardivităţii cererii de revizuire reţine următoarele:
Temeiul de drept al cererii de revizuire îl constituie dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, iar aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 punctul 7 teza a II-a din acelaşi cod, când hotărârile au fost date de instanţe de recurs, de la pronunţarea ultimei hotărâri.
În cauză, Înalta Curte constată că ultima decizie pronunţată, dintre cele două pretins a fi contradictorii, este decizia civilă nr. 291/R din 29 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011. Această decizie a fost pronunţată de către o instanţă de recurs, astfel încât termenul de revizuire se calculează începând de la data pronunţării acesteia.
Întrucât cererea de revizuire a fost declarată la data de 24 septembrie 2020, iar decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la data de 29 iulie 2020, rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc. civ. a fost depăşit.
Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancţiunea decăderii, prevăzută de art. 103 C. proc. civ.
Cum în cauză, cererea de revizuire a fost promovată cu depăşirea termenului imperativ de o lună de la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte urmează să respingă ca tardivă cererea de revizuire.
În aceste condiţii, aspectele formale care ţin de analiza existenţei hotărârilor potrivnice astfel cum sunt reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu se mai impun a fi verificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a cererii de revizuire formulată de revizuenta D. S.A., PRIN SUCURSALA TIMIŞOARA.
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta D. S.A., PRIN SUCURSALA TIMIŞOARA împotriva deciziei civile nr. 291/R din 29 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2020.