Inadmissibility of appeal in public pension cases under Law 263/2010 and Civil Procedure Code exclusions

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia I civilă la 6 aprilie 2015, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Arad, a solicitat anularea în parte a deciziei nr. 253334/21.10 2014 şi a deciziei nr. 253334/23.12.2014 emise de intimată, prin care i s-a acordat pensia anticipată parţială în baza Legii nr. 263/2010, referitor la data acordării pensiei în sensul de a dispune acordarea pensiei cu data solicitării, adică cu data de 20 decembrie 2013, în loc de data de 4 august 2014; să dispună obligarea intimatei să pună în plată decizia nr. 253334/31.10.2009 şi să-i plătească sumele ce reprezintă diferenţa dintre pensia stabilită prin decizia nr. 253334/21.10.2014 şi cea stabilită prin decizia nr. 253334/31.10.2009 începând cu data de 20 decembrie 2013, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Arad, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 414 din 18 iunie 2015 a respins ca neîntemeiată excepţia de prematuritate a introducerii acţiunii, invocată de intimată, precum şi contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Arad.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul A..

Prin decizia civilă nr. 321/A/2017 din 2 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 414 din 18 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII ARAD.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul A..

Prin memoriul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul A. solicită repunerea în termenul de recurs, potrivit prevederilor art. 186 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. şi admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, întrucât hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, în cadrul cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, recurentul susţine că declararea cu întârziere a acestuia este datorată unor motive temeinic justificate, respectiv jurisprudenţei în materie, înainte de edictarea deciziei nr. 43 din 14 octombrie 2019 a ÎCCJ în dosarul nr. x/2019, respectiv a deciziei CCR nr. 660 din 14 octombrie 2019, cereri de felul celei de faţă fiind respinse cu o motivare străină celei consacrate prin deciziile menţionate.

În acest sens, recurentul susţine că problema de drept care se pune este aceea de a stabili dacă acesta, în calitate de fost judecător până la 5 decembrie 2013, suspendat din funcţie pentru comiterea unei infracţiuni de corupţie, hotărârea de condamnare rămânând definitivă la data de 17 iunie 2014, beneficiază sau nu de pensia de serviciu prevăzută de Legea nr. 303/2004.

În acest context, recurentul arată că instanţele au reţinut greşit că nu poate beneficia de pensia de serviciu, aplicabile fiind prevederile art. 832, text legal nou introdus în Legea nr. 303/2004, prin Legea nr. 118 din 14 iulie 2014.

Mai susţine recurentul, că problema a fost definitiv tranşată de ÎCCJ prin decizia nr. 43 din 14 octombrie 2019 de către Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin această decizie stabilindu-se că interpretarea şi aplicarea art. 832 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 118/2014 dispoziţia legală menţionată nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracţiuni săvârşite anterior intrării sale în vigoare; or recurentul susţine că a comis infracţiunea în 5 decembrie 2013 înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2014, astfel că problema de drept a fost greşit soluţionată, motiv pentru care se impune repunerea în termenul de recurs.

Intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII ARAD a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 25 iunie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 3 iulie 2020, părţile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 22 octombrie 2020, completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reţinut următoarele:

Prezenta cerere de recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care, instanţa de apel a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 414 din 18 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de prematuritate a introducerii acţiunii, invocată de intimată, precum şi contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Arad.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflicte de muncă şi asigurări sociale…"

Dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevăd la art. 155 alin. (1) că "împotriva hotărârii tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar la alin. (2) că "hotărârile curţilor de apel. Precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Rezultă aşadar, că decizia atacată este definitivă şi nu poate fi supusă recursului şi, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva acesteia.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

În acest context, se reţine că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 321/A/2017 din 2 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII ARAD.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 321/A/2017 din 2 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII ARAD.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2020.