Revizuire for conflicting judgments rejected due to lack of triple identity between attachment validation and insolvency administrator measure

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2020

Asupra cererii de recurs de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani sub nr. x/2015, creditoarea A. S.A. Bucureşti, în contradictoriu cu terţul poprit B. S.A. Focşani şi debitorul C., a solicitat validarea popririi înfiinţate în dosarul de executare nr. 122/R/2015, de executorul D. şi comunicată terţului poprit B. S.A. la data de 2 iulie 2015.

Prin sentinţa nr. 7985 din 7 decembrie 2018 a Judecătoriei Focşani s-au respins ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi cea vizând prescripţia dreptului material la acţiune al creditoarei.

S-a admis cererea şi s-a dispus validarea popririi instituite de BEJ D. în dosarul execuţional nr. x/2015 şi obligarea terţului poprit să achite creditoarei suma de 2.104.285,32 de RON.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel terţul poprit B. S.A. şi debitorul C..

Prin decizia nr. 605/2019 din 10 octombrie 2019, Tribunalul Vrancea a admis apelul formulat de B. S.A., prin administrator judiciar CII E. şi C., împotriva sentinţei nr. 7985 din 7 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Focşani, în dosar nr. x/2015; a schimbat în parte sentinţa, a validat poprirea pentru suma de 1.874.000 RON, la care se adaugă cheltuielile de executare şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Pe rolul Tribunalului Prahova, la 25 noiembrie 2019 sub nr. x/2012/a49, s-a înregistrat contestaţia formulată de A. S.A. împotriva măsurii administratorului judiciar CII E., desemnat pentru debitoarea B. S.A., solicitând obligarea debitoarei B. S.A. la plata către creditoare a sumei în cuantum total de 2.088.398.96 RON, sumă alcătuită din suma pentru care s-a validat poprirea, respectiv 1.874.000 RON la care se adaugă cheltuielile de executare dispuse în dosarul execuţional nr. x/2015, în cuantum de 30.567.26 RON, precum şi dobânzi legale penalizatoare în cuantum de 183.831.70 RON, calculate de la 7 decembrie 2018 - dată la care a fost pronunţată sentinţa nr. 7985/2018 de către Judecătoria Focşani, în dosarul nr. x/2015, până la data formulării contestaţiei, respectiv 13 noiembrie 2019, în conformitate cu prevederile Ordonanţei nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, precum si plata de dobânzi legale penalizatoare până la plata efectivă a sumei pentru care s-a validat poprirea.

Prin sentinţa nr. 1091/2019 din 18 decembrie 2019, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată contestaţia la măsura administratorului judiciar formulată de A. S.A..

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs A. S.A., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei formulată de societate, obligarea B. Sa la plata către recurentă a sumei în cuantum de total de 2.088.398,96 RON şi a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 38 din 18 februarie 2020, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat recursul formulat de creditoarea A. S.A. împotriva sentinţei nr. 1091/2019 din 18 decembrie 2019 a Tribunalului Prahova.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, revizuenta A. S.A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire a sentinţei nr. 1091/2019 din 18 decembrie 2019 a Tribunalului Prahova, pronunţată în dosarul nr. x/2912, apreciind că această hotărâre a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 605/2019 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 12/2020 din 8 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1091/2019 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2012 şi a deciziei civile nr. 605/2019 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2015.

Curtea de Apel Galaţi a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiul C. proc. civ., respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât ambele hotărâri judecătoreşti a căror revizuire se solicită au fost soluţionate, potrivit C. proc. civ. de la 1865.

În acest context, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere neîndeplinirea condiţiilor referitoare la identitatea de părţi, obiect şi cauză.

Instanţa a mai reţinut că prin cea de două hotărâre nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, judecătorul sindic constatând că validarea popririi dispusă prin sentinţa civilă nr. 7985 din 7 decembrie 2018 a Judecătoriei Focşani, definitivă prin decizia nr. 605/2019 a Tribunalului Vrancea nu desfiinţează admiterea contestaţiei cu care a fost învestit, punerea în executare a celor dispuse prin validarea popririi urmând a fi efectuată în conformitate cu planul de reorganizare aprobat.

În consecinţă, cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, revizuenta A. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 şi pct. 6 din Noul C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi, în consecinţă, casarea sentinţei civile nr. 12/2020 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă şi, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 1091/2019 din 18 decembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întrucât această hotărâre este potrivnică deciziei civile nr. 605/2019, pronunţată de Tribunalul Vrancea.

În susţinerea motivului de nelegalitate, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. (art. 304 pct. 9 conform C. proc. civ. de la 1865), recurenta arată că sentinţa atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât în mod nelegal a considerat instanţa de revizuire că în prezenta speţă sunt aplicabile prevederile vechiul C. proc. civ., având în vedere că hotărârile a căror revizuire s-a cerut au fost soluţionate după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., iar cererile de chemare în judecată a acestor hotărâri au fost, de asemenea, formulate mult după intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În acest context, recurenta solicită instanţei de recurs să constate caracterul nelegal al modului în care Curtea de Apel Galaţi a înţeles să stabilească legea aplicabilă prezentei cauze şi să dispună casarea hotărârii atacate în acord cu cele solicitate.

Mai susţine recurenta, că instanţa de revizuire a pronunţat hotărârea atacată printr-o interpretare mai mult decât eronată a prevederilor legale incidente în prezenta speţă, întrucât chiar dacă s-a considera că cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 1091/2019 a Tribunalului Prahova ar fi supusă prevederilor C. proc. civ. de la 1865, aceasta tot ar fi admisibilă, în considerarea dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Aceasta deoarece, pe parcursul cererii de revizuire a argumentat pe larg faptul că în prezenta speţă sunt îndeplinite cumulativ toate cele trei condiţii ale textului de lege evocat, însă din considerentele deciziei atacate se observă că instanţa, printr-o analiză formală a ajuns la concluzia potrivit căreia, în prezenta cauză nu ar fi îndeplinită condiţia triplei identităţi.

Astfel, analiza triplei identităţi trebuie să se raporteze la elementele decisive şi fundamentale prezentate în cele două dosare, care susţin cu puterea evidenţei o încălcare flagrantă a autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti definitive.

În continuare, recurenta a analizat îndeplinirea condiţiei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, necesare revizuirii sentinţei civile nr. 1091/2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, apreciind că în speţă, acestea sunt întrunite, atât conform dispoziţiilor noului C. proc. civ., dar şi potrivit dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 din noul C. proc. civ. (art. 304 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865), recurenta susţine că acesta este incident în cauză, întrucât sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, având în vedere că din considerentele pe care se sprijină hotărârea recurată, rezultă că în realitate, Curtea de Apel Galaţi a lecturat o altă hotărâre decât cea supusă revizuirii.

Astfel, în viziunea Curţii de Apel Galaţi prin sentinţa a cărei revizuire s-a solicitat, Tribunalul Prahova nu ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 605/2019 pronunţată de Tribunalul Vrancea întrucât, în realitate, Tribunalul Prahova ar fi reţinut că terţul poprit, în speţă, B. S.A. ar urma să-i plătească recurentei suma pentru care s-a validat poprirea (1.874.000 RON + cheltuielile de executare) conform planului de reorganizare aprobat prin decizia civilă nr. 1662/2018 a Curţii de Apel Ploieşti.

În continuare, Curtea de Apel Galaţi a mai precizat în considerente că suma ce face obiectul validării popririi ar urma să fie consemnată la cererea recurentei pe numele acesteia, potrivit planului de reorganizare aprobat pentru B. S.A..

În acest context, recurenta arată că nu înţelege interpretarea instanţei asupra celor reţinute de Tribunalul Prahova cu privire la hotărârea a cărei revizuire se solicită, în condiţiile în care, hotărârea pronunţată de Tribunalul Vrancea nr. 605/2019 a validat poprirea împotriva terţului poprit B. după ce s-a aprobat planul de reorganizare, această validare de poprire conducând la naşterea unui creanţe a societăţii A. S.A. împotriva terţului poprit de la data validării de poprire.

În opinia recurentei, Curtea de Apel Galaţi se află într-o eroare gravă cu privire la efectele validării de poprire - prin validarea de poprire, terţul poprit devine debitor al creditorului A. S.A. pentru suma pentru care s-a validat poprirea de la data validării de poprire, or, validarea de poprire este mult ulterioară planului de reorganizare, astfel că nu are niciun fel de efect planul de reorganizare asupra creanţei rezultată din validarea de poprire.

În acest sens, se susţine că tocmai prin respingerea abuzivă a acestei cereri de plată, ce reprezenta singurul demers în baza căruia recurenta ar fi putut obţine realizarea creanţei sale născute ulterior deschiderii procedurii insolvenţei faţă de B. şi prin validarea acesteia de către Tribunalul Prahova s-a încălcat în mod flagrant autoritatea de lucru judecat de care se bucură decizia civilă nr. 605/2019, pronunţată de Tribunalul Vrancea, context în care se arată că motivele evocate sunt străine pricinii, întrucât nu se poate pune problema plăţii unei creanţe născute ulterior intrării în insolvenţă pe calea validării de poprire în baza planului de reorganizare care are ca obiect doar creanţe anterioare planului.

Prin întâmpinarea depusă, la 15 octombrie 2020, intimata B. S.A. a solicitat respingerea cererii de recurs şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul recurentei S.C. A. S.A. BUCUREŞTI este nefondat urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:

În susţinerea criticilor formulate, recurenta reia argumentele cererii de revizuire, iar în cadrul primului motiv de recurs arată că acest motiv de casare este întemeiat, întrucât instanţa ar fi făcut în mod greşit aplicarea dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865.

Această critică este nefondată, urmând a fi respinsă. Prealabil prezentării considerentelor care demonstrează caracterul nefondat al susţinerilor recurentei, se impune efectuarea operaţiunii de încadrare în cazurile de nelegalitate reglementate de C. proc. civ.. Din această perspectivă se reţine că textul incident în cauză este cel reglementat de art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. din 1865, fiind invocată în speţă încălcarea unor norme de procedură sub aspectul legii procedurale aplicabile litigiului.

Plecând de la această premisă, Înalta Curte reţine legalitatea deciziei recurate prin care s-a reţinut ca fiind aplicabil C. proc. civ. din 1865, în raport de hotărârea ce se solicită a fi revizuită. Astfel, chiar dacă litigiul în care a fost pronunţată hotărârea ce se solicită a fi revizuită a fost declanşat în cursul anului 2019, el a fost promovat sub forma contestaţiei împotriva măsurii administratorului judiciar al debitoarei B. S.A., în cadrul procedurii de insolvenţă a acesteia. Or, procedura de insolvenţă a fost declanşată în anul 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind, deci, supus legii procedurale din anul 1965.

În consecinţă, devin incidente dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. care reglementează concursul între cele două legi de procedură, statuând că dispoziţiile noii legi sunt aplicabile numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

În acest context nu are relevanţă împrejurarea că hotărârea în raport de care a fost formulată cererea de revizuire a urmat regulile noi de procedură (executarea silită fiind declanşată în cursul anului 2015), legea de procedură aplicabilă cererii de revizuire fiind determinată de legea de procedură aplicabilă hotărârii ce se solicită a fi revizuită. Or, aşa cum s-a arătat deja, litigiul în cadrul căruia a fost pronunţată hotărârea supusă revizuirii este supus C. proc. civ. din 1865, procedura de insolvenţă a debitoarei B. S.A., fiind iniţiată în anul 2012.

Este înlăturată şi critica recurentei, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte apreciind legalitatea sentinţei pronunţate în cauză sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale revizuirii, astfel cum sunt reglementate de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. din 1865. Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei în sensul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale revizuirii, prin analizarea triplei identităţi (de obiect, părţi şi cauză) în raport de elementele şi împrejurările esenţiale caracteristice celor două litigii. Sub imperiul legii de procedură din 1865, tripla identitate de obiect, părţi şi cauză era reglementată strict şi formal, în concepţia legiuitorului această condiţie fiind fundamentală, finalitatea revizuirii fiind aceea de a se remedia erorile determinate de nesocotirea autorităţii lucrului judecat. În consecinţă, condiţia triplei identităţi este esenţială, reglementarea legală trebuind înţeleasă în sensul finalităţii sale şi a raţiunii de a fi a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri.

Legalitatea sentinţei recurate este apreciată şi din perspectiva analizei modului de îndeplinire a condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, prima instanţa apreciind în mod legal că nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi sub aspectul obiectului şi părţilor celor două cauze, aşa cum s-a reţinut în sentinţa recurată, în primul litigiu, obiectul cauzei l-a constituit validarea popririi, iar părţile în cauză au fost creditoarea A. S.A., debitorul C. şi terţul poprit B. S.A., iar în al doilea litigiu, obiectul cauzei l-a constituit contestaţia formulată de creditoare împotriva unei măsuri luate de administratorul judiciar faţă de cererea de executarea indirectă a averii debitoarei, temeiul de drept a fost reprezentat art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedurile de insolvenţă, iar părţile au fost contestatoarea, administratorul judiciar şi comitetul creditorilor.

Nu este fondată nici critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. din 1865, nefiind identificate în cuprinsul sentinţei recurate motive străine de natura cauzei. Se reţine sub acest aspect că instanţa de revizuire a reluat în cuprinsul sentinţei considerente ale hotărârii supuse revizuirii, inserând şi un considerent prin care expune, în interpretare proprie, care este sensul celor reţinute de judecătorul sindic. O asemenea abordare nu poate constitui motiv de nelegalitate a sentinţei recurate, nefiind incidentă ipoteza legală reglementată de art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. din 1865.

Înalta Curte reţine, totodată, că instanţa de revizuire nu a efectuat o analiză a hotărârii supuse revizuirii, ci a procedat la semnalarea unei alte condiţii de admisibilitate a procedurii urmate de recurentă care nu era îndeplinită în cauză, respectiv aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu fi format obiect de dezbateri. Or, în speţă, motivul declanşării celui de-al doilea proces, în faţa judecătorului sindic, a fost reprezentat tocmai de pronunţarea hotărârii de validare a popririi, în accepţiunea recurentei administratorul judiciar refuzând, în mod nelegal, punerea în executare a acestei prime hotărâri; în acest context, judecătorul sindic a analizat efectele primei hotărâri şi eventualitatea autorităţii de lucru judecat a acesteia în soluţionarea litigiului cu care a fost investit în condiţiile în care obiectul contestaţiei, aşa cum s-a menţionat deja, era reprezentat tocmai de pronunţarea hotărârii de validare a popririi şi refuzul pretins nejustificat al administratorului judiciar de punere în executare a acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu se poate constata că s-au încălcat dispoziţiile legii sau că hotărârea conţine motive străine de natura pricinii pentru a fi reţinute motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 7 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă, întrucât critica adusă deciziei pronunţate de Curtea de Apel Galaţi este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. Bucureşti prin administrator special F. şi administrator judiciar G.. împotriva sentinţei civile nr. 12/2020 din 8 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. BUCUREŞTI prin administrator special F. şi administrator judiciar G.. împotriva sentinţei civile nr. 12/2020 din 8 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata B. S.A. prin administrator special C. şi administrator judiciar CII E..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2020.