Cassation appeal annulled for failure to articulate grounds of illegality against suspension of civil appeal in pension dispute

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. au declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 1117 din 12 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII VÂLCEA.

Pe parcursul soluţionării apelului, la termenul din 13 martie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin încheierea de la acea dată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului până la o nouă stăruinţă a părţilor.

Împotriva încheierii de suspendare din 13 martie 2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. au declarat recurs, fără a invoca vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi solicită, în esenţă, admiterea recursului şi repunerea cauzei pe rol, admiterea apelului, aşa cum a fost formulat, casarea sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a reţinut că motivele de casare invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., fiind incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 iunie 2020, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au formulat puncte de vedere asupra raportului întocmit.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate şi, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale hotărârii ce formează obiectul recursului.

În speţă, prin încheierea din 13 martie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a dispus suspendarea jucării apelului formulat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. împotriva sentinţei civile nr. 1117 din 12 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII VÂLCEA, constatând că sunt incidente dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de lipsa nejustificată a părţilor la strigarea pricinii.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa încheierii recurate, care formează obiectul prezentului recurs, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurenţi a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată (de suspendare a judecării cauzei pentru lipsa părţilor) şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei, în ce mod aceasta a încălcat sau aplicat greşit dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. care reglementează instituţia suspendării voluntare şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurenţi constă, practic, în redarea istoricului cauzei, prin indicarea obiectului cererii de chemare în judecată şi a demersurilor întreprinse, a apărărilor formulate la fond şi în apel, a probelor administrate, fără însă a arăta, în concret, în ce constă greşeala instanţei, a cărei încheiere au recurat-o.

Astfel, simpla nemulţumire a recurenţilor cu privire la soluţia pronunţată de către prima instanţă, fără a formula critici de nelegalitate la adresa încheierii care formează obiectul prezentului recurs, nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului caii de atac promovate.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurenţi nu se grefează pe conţinutul încheierii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a anulării recursului declarat de recurenţii-reclamanţi Q., A., R., B., F., U., T., C., P., E., S., D., V., I., H., G., J., W., K., L., M., N. şi O. împotriva încheierii din 13 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi Q., A., R., B., F., U., T., C., P., E., S., D., V., I., H., G., J., W., K., L., M., N. şi O. împotriva încheierii din 13 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2020.