Extraordinary annulment application inadmissible: strict limitations on procedural grounds versus substantive labor dispute merits

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2020

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10.12.2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului declarat de A. împotriva încheierii din 16.09.2019 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, într-o cerere de reexaminare.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul a declarat recurs, solicitând soluţionarea litigiului de către instanţa supremă, pentru aflarea adevărului cu privire la acordarea sporului de fidelitate.

Prin decizia nr. 1045 din 17 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.1. s-a anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 10.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei nr. 1045 din 17 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, A. a formulat contestaţie în anulare, solicitând anularea acestei hotărâri.

Contestaţia în anulare nu a fost întemeiată în drept.

Contestatorul susţine că decizia atacată este nelegală, deoarece s-a reţinut nulitatea. Instanţa de recurs nu a făcut referire la obiectul dosarului, deşi a fost învestită cu solicitarea de a se relua procesul în vederea stabilirii adevărului.

Totodată, contestatorul arată că în citaţia emisă la 15 noiembrie 2019 de Curtea de Apel Galaţi nu s-a făcut precizarea că prezenţa sa este obligatorie şi că în caz de neprezentare a părţilor se suspendă procesul.

De asemenea, susţine necomunicarea în timp a deciziei atacate, cu încălcarea art. 427 alin. (1) şi art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. şi face referire la suspendarea voluntară prevăzută de art. 411 din acelaşi cod, care, în opinia contestatorului, nu elimină continuarea procesului, ci doar amână continuarea procesului.

Contestatorul consideră că prin hotărârea atacată, instanţa nu a făcut altceva decât să-i respingă solicitarea de a se judeca procesul în continuare şi de a-l împiedica în aflarea adevărului despre drepturile sale de muncă şi pensie. Arată că nu a primit întâmpinare sau vreo precizare din partea intimatului, prin care acesta să-şi exprime punctul de vedere şi nici instanţa nu a făcut vreo precizare dacă a chemat în judecată intimatul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE.

Intimatul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă) şi art. 503 alin. (2) C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanţei de recurs).

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situaţia în care partea nu a fost legal citată şi nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata.

În cuprinsul motivelor contestaţiei în anulare, astfel cum acestea au fost formulate, nu se regăsesc ipotezele prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., considerent pentru care calea extraordinară de atac nu poate fi supusă analizei din perspectiva acestor prevederi.

Contestaţia în anulare specială reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi promovată în patru cazuri distincte:

1. atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii, după cum nu este posibilă nici exercitarea unui control judiciar prin promovarea unei căi de atac de retractare, controlul judiciar fiind posibil doar prin intermediul căilor de atac de reformare (apel şi recurs).

Or, astfel cum reiese din lecturarea contestaţiei în anulare formulate în cauză, aspectele invocate de către contestator drept motive ale contestaţiei în anulare nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile legale, expres şi limitativ prevăzute de lege, pentru care părţile au deschisă această cale extraordinară de atac.

Prin decizia atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat recursul declarat de contestatorul A., reţinând că nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs invocate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac.

Astfel, se constată că, în speţă, Înalta Curte a fost sesizată cu o singură cerere de recurs, care a fost soluţionată în sensul anulării acesteia întrucât nu cuprindea motive de nelegalitate prin care să arate greşelile imputate instanţei cu privire la soluţia de suspendare a judecăţii apelului pentru lipsa nejustificată a părţilor la strigarea pricinii.

Criticile deduse judecăţii prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestaţiei în anulare, obiectul contestaţiei în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situaţii decât cele prevăzute expres de dispoziţiile legale mai sus menţionate.

În realitate, contestatorul nu este mulţumit de modul cum a fost soluţionat recursul şi de modul de aplicare a legii, respectiv de faptul că instanţa de recurs nu a dispus o "reluare, o continuare a litigiului", reţinând aplicabile în speţă dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., însă pe calea contestaţiei în anulare nu se pot valorifica eventualele greşeli de judecată. Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Susţinerea privind faptul că instanţa de recurs nu a cercetat în fond recursul nu poate fi primită, atâta timp cât instanţa nu avea ce motive să cerceteze, nefiind indicate motive de nelegalitate.

În consecinţă, susţinerile contestatorului nu pot fi valorificate într-o contestaţie în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide calea recursului la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii, iar nu pentru că judecata pe fond nu a fost bine făcută.

Pentru aceste motive, nefiind incidente dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1045 din 17 iunie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.1.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1045 din 17 iunie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.1.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2020.