Service-pension certificate claim barred: recourse held inadmissible, final appeal ruling upheld

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL MARAMUREŞ:

- obligarea pârâtului să-i elibereze o adeverinţă-tip, Anexa nr. 2 cuprinzând venitul brut pe care l-ar fi realizat prin includerea pe lângă sporurile câştigate şi a diferenţei salariale stabilită prin sentinţa civilă nr. 56 din 18.01.2008 a Tribunalului Maramureş, calculate la indemnizaţia brută de încadrare lunară din luna iulie 2009;

- obligarea pârâtului să-i elibereze o adeverinţă-tip, Anexa 4, prevăzută de H.G. nr. 1275/2005 pentru actualizarea pensiei de serviciu începând cu data de 1 octombrie 2016 care să cuprindă: indemnizaţia brută lunară de 13367 RON, sporurile avute la acordarea pensiei de serviciu cu data de 01.08.2009, respectiv: sporul de vechime de 25% din indemnizaţia de încadrare brută lunară în sumă de 3342 RON, spor de confidenţialitate de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară în sumă de 2005 RON, spor pentru condiţii de muncă vătămătoare şi grele de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară în sumă de 2005 RON, spor pentru risc şi solicitare neuropsihică de 50% din indemnizaţia de încadrare brută lunară de 13367 RON în sumă de 6684 RON, diferenţa salarială dintre indemnizaţia avută şi cea prevăzută pentru funcţia similară de la DNA şi DIICOT, stabilită irevocabil prin sentinţa civilă nr. 56 din 18.01.2008 pronunţată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Maramureş;

- obligarea pârâtului să-i elibereze adeverinţă-tip, Anexa 4 pentru actualizarea pensiei de serviciu, începând cu data de 01.01.2018, după publicarea Legii nr. 153/2017, care să cuprindă: indemnizaţia brută lunară de 16708 RON, sporurile de mai sus din indemnizaţia de încadrare brută lunară de 16708 RON, precum şi diferenţa salarială sus menţionată;

- obligarea pârâtului să menţioneze în adeverinţa-tip că se anulează adeverinţele anterioare eliberate de Tribunalul Maramureş pentru actualizarea pensiei de serviciu;

- obligarea pârâtului să-i plătească majorări de întârziere de 100 RON pe fiecare zi de întârziere în eliberarea adeverinţelor pentru actualizarea pensiei de serviciu după rămânerea definitivă a sentinţei, plus cheltuieli de judecată ocazionate de proces.

Prin sentinţa civilă nr. 1116/2019 din 12 iulie 2019, Tribunalul Alba, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL MARAMUREŞ .

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 346/2020 din 25 martie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1116/2019, pronunţată de Tribunalul Alba.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârilor pronunţate de instanţa de fond şi cea de apel şi trimiterea dosarului la Tribunalul Alba spre o nouă judecată.

În drept recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul susuţine că Tribunalul Alba nu a fost alcătuit potrivit dispoziţiilor legale.

Potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018, cauzele date în competenţă de primă instanţă judecătoriei, tribunalului şi curţilor de apel, se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.

Sentinţa civilă nr. 1116 din 12 iulie 2019 a Tribunalului Alba este nelegală fiind pronunţată în acest dosar de un complet format dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari.

De asemenea, recurentul arată că instanţa de fond nu i-a încuviinţat proba cu expertiza contabilă necesară soluţionării corecte a cauzei, iar în apel Curtea de Apel l-a decăzut din această probă, interpretînd greşit legea deoarece nu a solicitat această probă şi prin cererea de apel.

Mai susţine recurentul că instanţa de apel şi cea de fond au încălcat regulile de procedură, sens în care invocă Decizia nr. 9 din 30 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2020.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul susţine că cele 2 instanţe au încălcat principiile fundamentale consacrate de Constituţie (art. 11, 16, 20-21, 124 alin. (2) şi art. 148) şi C. proc. civ. (art. 6-8, 13, 14 şi 22), precum şi dreptul la un proces echitabil şi principiul nediscriminării garantate de Convenţia europeană a drepturilor omului (art. 6 alin. (1) şi art. 14). O derogare de la principiul autorităţii de lucru judecat îl constituie decizia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate.

Valoarea pretenţiilor solicitate (actualizări pensie, diferenţă spor confidenţialitate şi diferenţa salarială câştigată prin sentinţa civilă nr. 56 din 18.01.2008, pronunţată de Tribunalul Maramureş), este apreciată de recurent la suma totală de aproximativ 97.000 RON.

În motivarea recursului, recurentă invocă şi Decizia nr. 369/30.05.2017 şi Decizia nr. 874/18.12.2018 ale Curţii Constituţionale a României.

Totodată, recurentul arată că la data de 1 ianuarie 2019 a intrat în vigoare art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., conform art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de care constată următoarele:

Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

În cauză, litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată la 25 februarie 2019, pe rolul Tribunalului Alba, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului TRIBUNALUL MARAMUREŞ la eliberarea unor adeverinţe pentru actualizarea pensiei de serviciu.

Faţă de natura pretenţiilor deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că acestea izvorăsc dintr-un conflict de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018" nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j^3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

Prin urmare, obiectul acţiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de muncă.

Totodată, potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, iar conform art. 214, hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 346/2020 din 25 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 346/2020 din 25 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2020.