Cassation appeal annulled for lack of illegality grounds: mere re-evaluation of facts and evidence is insufficient for extraordinary review
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court annulled the appeal filed by the defendant, leaving in force the appellate decision that upheld the lower court's order compelling the defendant company to return 249,600 RON to the plaintiff municipality, thereby allowing the municipality to prevail. The dispute arose from an action for restitution of salaries paid to five security guards under a service contract, where the defendant argued that the payments were not erroneous and that both lower courts improperly ignored the contractual evidence and employment rights of the staff. The decisive legal basis was the procedural requirement under the Civil Procedure Code that cassation appeals must contain specific arguments of illegality, not merely a re-evaluation of facts or legal grounds already addressed on appeal; because the appellant failed to articulate valid grounds of illegality and instead sought a third instance review of the merits, the court declared the appeal null and void.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Cassation appeal annulled for lack of illegality grounds: mere re-evaluation of facts and evidence is insufficient for extraordinary review: Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2020
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 06.12.2018 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Comuna Caţa, prin Primar, a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 249.600 RON, reprezentând fondul de salarii alocat unei perioade de 12 luni unui număr de 5 paznici, angajaţi cu contract de muncă, dar şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 863/CA/04.07.2019, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 249.600 RON.
Împotriva acestei sentinţe, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, care a fost recalificat ca apel.
Prin decizia civilă nr. 1686/Ap/10.12.2019, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins apelul.
Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând modificarea ei în tot, în sensul respingerii acţiunii.
În motivare, recurenta a reiterat argumentele din cererea de apel cu privire la constatările făcute de Camera de Conturi Braşov prin decizia nr. 24/10.06.2016, la pct. 9, în cadrul căreia s-a reţinut că ar fi fost cauzat un prejudiciu bugetului local al Comunei Caţa, ca urmare a plăţilor ce i-au fost efectuate pârâtei de către reclamantă, în baza contractului de prestări servicii de pază nr. 5/28.02.2014.
În opinia recurentei, în mod greşit s-a apreciat că a achitat eronat salarii către paznici, reţinându-se că în statutul societăţii nu era prevăzută activitatea din codul CAEN - 8010 - activităţi de protecţie şi pază.
În ceea ce priveşte activitatea paznicilor, a susţinut că aceştia au prestat serviciile conform fişei postului, beneficiind de toate drepturile conferite de Codul muncii personalului contractual.
Potrivit recurentei, ambele instanţe au ignorat contractul de prestări servicii încheiat de părţi, contractele de muncă cu cei cinci paznici angajaţi şi împrejurarea că fondul de salarii pentru aceştia a fost aprobat în baza organigramei şi a statutului de funcţii.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.
Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.
Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Analiza motivelor de recurs relevă că nu au fost formulate critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate.
Recurenta a reiterat motivele prezentate în cererea de apel, însă nu a formulat nicio critică la adresa deciziei instanţei de prim control judiciar, care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Toate argumentele expuse în cadrul criticilor din recurs urmăresc doar o reevaluare a materialului probator şi a situaţiei de fapt; astfel, recurenta a arătat că în mod greşit s-a apreciat că a achitat eronat salarii către paznici, care au prestat serviciile conform fişei postului, beneficiind de toate drepturile conferite de Codul muncii personalului contractual, dar şi că ambele instanţe au ignorat contractul de prestări servicii încheiat de părţi, contractele de muncă cu cei cinci paznici angajaţi şi împrejurarea că fondul de salarii pentru aceştia a fost aprobat în baza organigramei şi a statutului de funcţii.
Acestea reprezintă însă elemente de fapt, care au fost deja analizate de instanţele de fond.
Or, examinarea instanţei de recurs este limitată, de însuşi conţinutul introductiv al art. 488 C. proc. civ., doar la criticile de nelegalitate, nu şi la cele de eventuală netemeinicie.
Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă, din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Mai mult decât atât, prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.
De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a formulat nicio critică care să poată fi circumscrisă acestora.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1686/Ap/10.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2020.