Waiver of cassation appeal treated as express acceptance (achiesare) of appellate decision for insufficient judicial stamp

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3476/15.11.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B., a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 619.384 RON, cu titlu de preţ, precum şi a penalităţilor de 0,3% pe zi de întârziere, aferente acestei sume, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi în parte până la data plăţii efective, precum şi a sumei de 26.657,51 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, B. a declarat apel, care a fost anulat ca insuficient timbrat prin decizia civilă nr. 1337A/16.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii, B. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei, pentru o nouă judecată, instanţei de apel.

În motivare, a susţinut că, aplicând greşit dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013, curtea de apel a apreciat că autoarea căii ordinare de atac nu şi-a îndeplinit obligaţia de a timbra apelul.

În acest sens, a arătat că instanţa de apel a reţinut prin decizia atacată că "prin rezoluţia din data de 24 aprilie 2019 Curtea a pus în vedere apelantei-pârâte B. să achite o taxă judiciară de timbru în valoare de 4.899,42 RON calculată pentru suma contestată cu titlu de debit principal şi să indice valoarea penalităţilor calculate până la data apelului (15.04.2019), să precizeze modul de calcul şi să achite 1/2 din taxa judiciară calculată la această valoare".

A subliniat recurentul că este evident faptul că singura taxă judiciară de timbru pe care instanţa i-a pus în vedere să o achite a fost cea în cuantum de 4.899,42 RON, faţă de care a făcut dovada plăţii. Curtea de Apel Bucureşti nu a precizat cuantumul taxei de timbru aferente penalităţilor la care a fost obligat prin sentinţa apelată şi nu a indicat nicio altă sumă pe care ar fi datorat-o cu titlu de taxă de timbru.

Or, potrivit art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti se face de către instanţa de judecată", iar conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei. Prin aceeaşi comunicare instanţa îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., decât după soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru."

A susţinut recurentul că din interpretarea dispoziţiilor legale sus-citate rezultă că instanţa de apel trebuia să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, iar nu să îi pună în vedere să indice valoarea penalităţilor şi să calculeze şi să achite taxa judiciară de timbru raportat la această valoare.

În opinia autorului căii de atac, procedând de o asemenea manieră, instanţa de apel nu numai că a încălcat dispoziţiile imperative ale O.U.G. nr. 80/2013 şi l-a prejudiciat grav, dar i-a încălcat şi dreptul la apărare, nedându-i posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare sau de acordare de facilităţi la plata taxei judiciare de timbru.

În continuare, a evocat jurisprudenţa instanţei supreme şi a conchis că instanţa de apel avea obligaţia de a stabili şi de a-i comunica cuantumul taxei judiciare de timbru pe care o datora şi, atât timp cât singura sumă pe care curtea de apel a indicat-o prin rezoluţia din 24.04.2019 a fost cea de 4.899,42 RON, pe care a achitat-o, nu putea, în mod legal, să anuleze ca insuficient timbrat apelul, ci, eventual, în considerarea faptului că i-a pus în vedere să indice penalităţile şi modul de calcul al acestora, să suspende judecata căii de atac, în baza art. 242 C. proc. civ.

Recursul a fost depus la Curtea de Apel Bucureşti.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat, iar la 29.07.2020 s-a dispus comunicarea lui către părţi.

La data de 28.07.2020, recurentul a depus o cerere prin care a solicitat să se ia act de renunţarea la judecata recursului, ataşând declaraţia autentificată sub nr. x/27.05.2020 de S.P.N. "C.".

Înalta Curte subliniază că din analiza art. 406 alin. (5) C. proc. civ. rezultă că manifestarea de voinţă a renunţării la judecată vizează, în mod exclusiv, cererea de chemare în judecată (sau, eventual, cererea reconvenţională), nu însă şi căile de atac.

Cum, în speţă, recurentul a depus o cerere prin care a solicitat să se ia act de renunţarea la judecata recursului - instituţie nereglementată în C. proc. civ. -, devin aplicabile dispoziţiile art. 463 şi 464 C. proc. civ.

Potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre, iar conform art. 464 alin. (2) C. proc. civ., achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei.

Având în vedere textele de lege sus-citate, precum şi manifestarea expresă de voinţă a recurentului, calificată în sensul expus în precedent, care îmbracă formele prevăzute de lege, Înalta Curte urmează să ia act de achiesarea acestuia la decizia civilă nr. 1337A/16.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de achiesarea recurentului-pârât B. la decizia civilă nr. 1337A/16.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2020.