Inadmissibility of cassation appeal against final social security decision due to statutory exclusion of appealability

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 12.06.2013 pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. B. S.A. şi Guvernul României, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta S.C. B. S.A. -societate în faliment, la eliberarea actelor necesare în vederea recalculării pensiei.

La 10.12.2013, reclamantul a precizat că solicită obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la eliberarea unei adeverinţe în care să se menţioneze salariul brut pe care l-a realizat şi pentru care i s-au reţinut contribuţii la bugetul asigurărilor sociale în perioada ianuarie 1964 - septembrie 1994 şi menţionarea grupelor de muncă în care a lucrat, precum şi la predarea unei copii a dosarului său personal şi a fişei individuale, care să poarte o ştampilă şi două semnături.

În privinţa pârâtului Guvernul României, a solicitat obligarea acestuia la respectarea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 19/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 708/06.05.2014, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă în parte cererea formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. - societate în faliment, reprezentată prin lichidator C. şi a fost obligată pârâta să-i elibereze reclamantului o adeverinţă în care să menţioneze salariul brut pe care acesta l-a realizat şi pentru care i s-au reţinut contribuţii la stat în perioada ianuarie 1964 - septembrie 1994 şi grupele de muncă în care a lucrat, precum şi o copie a dosarului personal al reclamantului; au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamantului faţă de pârâta S.C. B. S.A.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 926/A/08.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

În motivare, a arătat că a introdus acţiunea ce face obiectul prezentului dosar ca urmare a faptului că i-a fost calculată greşit pensia, cu nerespectarea Legii nr. 19/2000, Legii nr. 19/2010 şi Legii nr. 263/2010.

A precizat recurentul că nu a fost în măsură să respecte termenul de recurs, întrucât instanţa de apel nu i-a transmis în timp util decizia pronunţată.

A mai susţinut autorul căii de atac că în situaţia sa se află mai mulţi pensionari din Maramureş, cărora le-au fost diminuate pensiile ca urmare a neaplicării legii şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 96 şi 99 din Legea nr. 303/2004 în ceea ce îi priveşte pe acei judecători pe care i-a acuzat de săvârşirea unor erori grave cu rea-credinţă.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

În speţă, reclamantul A. a învestit Tribunalul Maramureş la data de 12.06.2013 cu un conflict de asigurări sociale, iar decizia atacată a fost pronunţată la 08.10.2014.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.".

Aşadar, raportat la dispoziţiile legale sus-evocate, decizia civilă nr. 926/A/08.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel cum este menţionat şi în dispozitivul acesteia.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 926/A/08.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2020.