Negative jurisdiction conflict: territorial competence for employment claims filed by court clerks under Art. 127 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 04.12.2019 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Piteşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 440,16 RON (ce trebuia acordată la nivelul anului 2007, la care se adaugă majorările cu 4%, începând cu 01.04.2008 şi 4,5%, de la 01.10.2008, conform art. 2 din O.G. nr. 13/2008), începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015), începând cu 01.12.2015; de asemenea, au solicitat obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţelor dintre indemnizaţia efectiv încasată şi cea cuvenită, sume actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare, de la momentul scadenţei lunare până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 188/20.02.2020, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că Tribunalul Dâmboviţa este învestit cu soluţionarea unui litigiu supus jurisdicţiei muncii, iar potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Totodată, a reţinut că şi dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevăd că "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar conform art. 129 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Constatând că reclamantele au calitatea de grefieri în cadrul Curţii de Apel Piteşti, iar din actele dosarului rezultă că îşi au domiciliul în circumscripţia Tribunalului Argeş, instanţa iniţial învestită a apreciat că se impune admiterea excepţiei necompetenţei sale teritoriale şi declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Argeş.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 19.05.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 1476/22.07.2020, Tribunalul Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a dispus suspendarea cauzei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamantele au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curţii de Apel Piteşti, a evocat dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi a tras concluzia că acestea nu ar fi putut sesiza Tribunalul Argeş, ci un tribunal aflat în circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Aşa fiind, a apreciat că, faţă de considerentele expuse anterior, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Dâmboviţa, ca instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamantele, grefieri la Curtea de Apel Piteşti, au învestit Tribunalul Dâmboviţa cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâţi fiind Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Piteşti.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.", iar conform alin. (3) al art. 127 C. proc. civ., "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

În speţă, reclamantele deţin funcţia de grefier la Curtea de Apel Piteşti, iar competenţa materială aparţine, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului.

Aşadar, reclamantele îşi desfăşoară activitatea la o instanţă superioară celei competente să soluţioneze cauza, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., conform cărora vor sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate.

Or, învestind cu soluţionarea cererii Tribunalul Dâmboviţa, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată cu Curtea de Apel Piteşti, reclamantele şi-au manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea litigiului.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2020.