Pension back-payment arrears: Enforceability of social security judgments and refusal of suspension due to lack of budgetary funds

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1317/02.12.2019, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi a obligat pârâta la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul prin majorarea soldei/salariului de funcţie la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, în valoare de 1.450 RON, începând cu data de 01.02.2017 până la data de 31.12.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017; la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul prin majorarea soldei/salariului de funcţie la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, în valoare de 1.900 RON, începând cu data de 01.01.2018 până la data de 31.12.2018, potrivit H.G. nr. 846/2017 şi la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul prin majorarea soldei/salariului de funcţie la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, în valoare de 2.080 RON, începând cu data de 01.01.2019, potrivit H.G. nr. 937/2018.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost obligată pârâta la recalcularea pensiei de serviciu de care beneficiază reclamantul, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 223/2015, în sensul aplicării la cuantumul pensiei stabilite conform art. 28 din Legea nr. 223/2015 a sporului pentru pensia suplimentară de 9% prevăzut de art. 108 din Legea nr. 223/2015, precum şi la plata diferenţelor de pensie rezultate din actualizare şi recalculare, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflaţie începând cu data scadenţei drepturilor până la data plăţii efective; a fost respinsă în rest acţiunea, ca neîntemeiată şi a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a declarat apel.

Prin cererea înregistrată în dosarul de apel la 15.06.2020, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat suspendarea executării sentinţei primei instanţe până la soluţionarea apelului.

Prin încheierea din 18.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare.

Împotriva acestei încheieri, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs.

În motivare, recurenta a arătat că raţiunea formulării cererii de suspendare a executării a fost aceea că nu i-au fost alocate fonduri destinate achitării diferenţelor de pensie ce rezultă din executarea sentinţei.

A mai subliniat că, în condiţiile în care fondurile bugetare destinate plăţii pensiilor de stat este limitat la previziunile existente la momentul aprobării bugetului, se află în imposibilitatea asigurării diferenţelor de pensie rezultate în urma punerii în executare a sentinţei primei instanţe, până la prima rectificare bugetară prin care s-ar acoperi în întregime bugetul necesar plăţii în totalitate a diferenţelor de pensie.

Pe de altă parte, a susţinut că, în ipoteza admiterii apelului, s-ar impune recuperarea sumelor plătite cu titlu de diferenţe de pensie pe calea întoarcerii executării, cu consecinţa instituirii popririi asupra veniturilor intimatului, în cuantumul legal.

Potrivit recurentei, sumele ce ar fi plătite intimatului pe calea executării provizorii ar urma să fie greu de recuperat, din punct de vedere al perioadei de timp în care se va desfăşura întoarcerea efectivă a executării.

A mai arătat recurenta că părţii adverse nu i se cauzează niciun prejudiciu prin întârzierea executării, de vreme ce executarea vizează un drept pe care intimatul urmează să îl dobândească, iar nu un drept vătămat, ce nu mai poate fi reparat.

În final, a susţinut că punerea în executare a sentinţei va produce un prejudiciu greu de reparat, iar, în ipoteza admiterii apelului, întoarcerea executării ar fi dificilă.

Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate şi a normelor de drept incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 448 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale.

Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat suspendarea executării sentinţei civile nr. 1317/02.12.2019, prin care Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a obligat-o la plata către intimatul A. a unor sume de bani reprezentând diferenţa dintre pensia plătită şi cea recalculată şi actualizată conform prevederilor legale.

Prin urmare, s-a solicitat suspendarea executării unei hotărâri executorii de drept.

Aşa fiind, raportat la dispoziţiile art. 468 alin. (5) C. proc. civ., în speţă, apelul nu este suspensiv de executare.

Cu toate acestea, art. 450 C. proc. civ. permite instanţei să dispună suspendarea executării provizorii, la solicitarea făcută fie prin cererea de apel, fie în cursul judecăţii apelului.

În condiţiile în care, raportat la textele de lege evocate mai sus, suspendarea executării unei hotărâri executorii de drept apare ca o măsură excepţională, partea care o solicită trebuie să facă pe de o parte dovada prejudiciului iminent pe care l-ar suferi prin executare şi, pe de altă parte, dovada imposibilităţii ori a improbabilităţii recuperării acestui prejudiciu pe calea întoarcerii executării.

Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne nu a invocat motive de natură să justifice măsura suspendării şi nici nu a prezentat dovezi concrete cu privire la eventualul prejudiciu.

Aşa cum în mod judicios a reţinut şi curtea de apel, invocarea lipsei fondurilor nu reprezintă un motiv întemeiat, care să justifice suspendarea executării. Dimpotrivă, se impune ca debitorul să facă demersuri pentru suplimentarea bugetului, această obligaţie, care îi incumbă, neputând greva asupra drepturilor creditorului.

Nici împrejurarea că hotărârea primei instanţe nu este definitivă nu este de natură, prin ea însăşi, să conducă la suspendarea executării, de vreme ce caracterul executoriu al hotărârilor pronunţate în litigiile având ca obiect pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale este instituit prin lege.

Totodată, faţă de natura drepturilor câştigate de intimat, apare ca fiind justificat interesul acestuia de a pune în executare hotărârea atacată, cu atât mai mult cu cât susţinerile recurentei privind dificultatea întoarcerii executării silite în ipoteza admiterii apelului sunt contrazise de faptul că intimatul este deja beneficiarul unei pensii de serviciu, plătită de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel că, în măsura în care, în final, aceasta din urmă ar câştiga procesul, partea ar avea posibilitatea recuperării sumelor plătite, prin reţinerea acestora din cele care i se cuvin a fi plătite cu titlu de pensie.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, criticile invocate de recurentă nu justifică măsura casării încheierii atacate, aşa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii din 18.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2020.